1. [DEX '09] PRICHINDEL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec.
2. [MDA2] prichindel [At: JIPESCU, O. 135 / V: (reg) chipri~, pritinghel / Pl: ~ei, ~e / E: nct] 1-2 smf, a (Persoană) care este mică de statură Si: (rar) prichinduță (1). 3-4 smf, a (Spc) (Personaj din basmele populare) care este mic de statură, de obicei vioi și poznaș Si: pitic, (rar) prichinduță (2). 5-6 smf, a (Pan) (Animal sau obiect) de dimensiuni mici. 7-8 sm, a (Băiat) care este foarte tânăr, scund, adesea sprinten și zburdalnic Si: pici, puști. 9 sn (Reg) Clește folosit la scos cuie sau la potcovit caii.
3. [DEX '98] PRICHINDEL, prichindei, s. m. Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec.
4. [DLRLC] PRICHINDEL, prichindei, s. m. Om mic de statură, vioi și poznaș (v. pitic); p. ext. copil mic (sprinten și vioi). Mamă, mamă – a strigat întorcînd capul spre odaia cealaltă. – Uite ce prichindei. PAS, Z. I 74. Sadoveanu ne duce într-o lume de basme. Apariția prichindeilor e un basm adevărat. IBRĂILEANU, S. 9. ◊ (Precizat prin «om», «copil») Un prichindel de copil i-a adus și omului de mîncare. GÎRLEANU, L. 39. Odată, cînd se plimba singură printr-o pădure și plîngea de nenorocul ei, se pomenește fata că-i iese înainte un prichindel de om, șchiop și cam ghebos, o pocitură. CARAGIALE, S. N. 277. (Rar, vorbind de animale) Jap [cățelul] era un prichindel. GALACTION, O. I 304. ◊ Fig. Orice snop e-un prichindel Cu lungi plete aurii. D. BOTEZ, F. S. 87.
5. [Scriban] prichindél m., pl. eĭ (după var. ghimirtic, cp. cu ung. gyermek, copil). Fam. Pitic, bondoc, copil saŭ om prea mic: un prichindel de băĭat, de om. Numele unuĭ băĭețel șiret din poveștĭ. – Fem. -dúță: doŭă prichinduțe de fete. – Și pritinghel (Șez. 37, 23), chiprindel, chipidric, chipirdúș (f. -ușă), ghibirdíc, ghibîrdel, ghibîrdic; ghimirtic (Șez. 30, 292, și 31, 108), ghemîrdic și -óc (Arg.), giritic (Bucov.), bimbiric și ghirghilic.
6. [MDA2] chiprindel sm vz prichindel
7. [MDA2] pritinghel[1] sm vz prichindel
8. [Șăineanu, ed. VI] prichiduță (prichindel) m. 1. numele piticului isteț (în basmele muntene); 2. fam. copil mic și sglobiu. [Origină necunoscută].
9. [Scriban] chiprindél, V. prichindel.
10. [Scriban] pritinghél, V. prichindel.
11. [DOOM 3] prichindel (fam.) s. m., pl. prichindei, art. prichindeii
12. [DOOM 2] prichindel (fam.) s. m., pl. prichindei, art. prichindeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL