1. [MDA2] primitit sn [At: PAMFILIE, A. R. 215 / Pl: (rar) ~uri / E: primi] (Reg) 1-2 Primiteală (1-2)
2. [DLRLC] PRIMITIT s. n. (Regional) Primiteală. Mătura de la primitit are o coadă lungă și subțire. PAMFILE, A. R. 215.
3. [DLRM] PRIMITIT s. n. (Reg.) Acțiunea de a primiti.
4. [MDA2] premeti v vz primiti
5. [MDA2] primeti v vz primiti
6. [MDA2] primiti vt [At: PAMFILE, A. R. 215 / V: premeti / Pzi: ~tesc / E: bg преметна] 1 (Reg) A vântura a doua oară grâul, ovăzul sau orzul. 2 (Mun; Olt) A curăți. 3 (Mun; Olt) A scutura de praf. 4 (Mun; Olt) A înnoi. 5 (Mun; Olt) A vărui. 6 (Reg; îf premeti) A primeni rufaria de corp sau de pat. 7 (Olt; îf premeti) A frământa pâinea, adăugând aluat nou la cel vechi.
7. [DLRLC] PRIMITI, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
8. [DLRM] PRIMITI, primitesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. – Bg. premitam.
9. [Șăineanu, ed. VI] premetì v. V. primitì.
10. [Șăineanu, ed. VI] primitì v. 1. a agita coada (de păsări): (rața) cu coada primitește ISP.; 2. Mold. a felezui. [Și premetì = lat. PRAEMITTERE (cf. sumete)].
11. [Scriban] premetésc, primitésc și primetésc v. intr. (vsl. prĭemetati, a arunca; sîrb. premetati, a arunca deasupra, a scotoci. V. mătură, pred-met). Mătur (pleava). Vest. Scutur, mătur, agit (ca să curăț), pun la o parte după ce s’a curățat de pleavă (grîu). V. refl. Fulgiĭ zburaŭ primetindu-se în văzduh (CL. 1912, 1203).
12. [Scriban] primetésc, V. premetésc.
13. [Scriban] primitésc, V. premetesc.
14. [DER] primeti (-tesc, -it), vb. – 1. A mătura. – 2. A curăța, a vîntura. – Var. premeti. Sl. (bg.) prĕmetati (Tiktin). – În Trans. – Der. primeteală, s. f. (Trans., băț).
15. [DAR] primitit s.n. (reg.) înlăturare, curățire, măturare a plevei și paielor unor cereale (la vânturatul acestora cu lopata); primiteală.
16. [DAR] premeti, pers. 3 sg. premetește, vb. IV (înv. și reg.) V. primiti.
17. [DAR] primiti, primitesc, vb. IV (reg.) 1. (despre pleava sau paiele de cereale) a da la o parte, a curăți, a mătura cu primiteaua (felezeul, târnul) la vânturat cu lopata. 2. a mătura în casă, a scutura, a curăți; a înnoi, a reînnoi; a vărui. 3. (în forma: premeti) a primeni rufăria (de corp sau de pat). 4. (despre pâine; în forma: premeti) a frământa, adăugând aluat nou la cel vechi. 5. (despre unele păsări și animale) a agita mereu ceva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL