1. [DEX '09] PRIMIRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi.
2. [MDA2] primire sf [At: CORESI, EV. 319 / Pl: ~ri / E: primi] 1 (D. obiecte, bunuri materiale) Intrare în posesia a ceva sau în dreptul de a folosi ceva Si: primitură (1). 2 Folosire a ceva. 3 Încasare a unei sume de bani. 4 Ajungere a unui obiect în mâna cuiva. 5 Acceptare de a intra în posesia a ceva Si: (îvr) primitură (1). 6 (Îe) A-și lua (ceva) în ~ Preluare a unui lucru, a unui post, a unei sarcini etc. 7 (Îe) A lua (pe cineva în) ~ Preluare a cuiva sub supraveghere, în evidență. 8 (Îae) Purtare de grijă pentru cineva. 9 (Îe) A da (pe cineva sau ceva) în ~ Predare a cuiva sau a ceva. 10 (Îae) Încredințare a cuiva sau a ceva unei alte persoane. 11 (Gmț; îlv) A da în ~ A muri. 12 (Îlv) A avea (ceva) în ~ A răspunde. 13 (Fin; rar; ccr) Venit provenit din încasări. 14 Atribuire a unui titlu, a unei recompense, a unui rang etc. 15-16 (Luare sau) aducere la cunoștință a unei știri, a unei informații, a unei dispoziții etc. 17 Suportare a efectelor negative ale unei acțiuni, circumstanțe. 18 Întâmpinare protocolară, festivă a cuiva. 19 Acceptare a cuiva în casă Si: (îvr) primeală (1). 20 (Îla; d. încăperi) De ~ Care este destinat oaspeților, vizitatorilor sau solicitanților. 21 (Îal; d. zile, ore) Când se primesc oaspeți, vizitatori sau solicitanți. 22 (D. încăperi; îal) Care este destinat vizitelor. 23 (Îal) În care este permis accesul. 24 (Fam; îlv) A lua în ~ pe cineva A certa pe cineva. 25 (Fam; îal) A i se adresa cuiva cu un ton aspru, răstit. 26 (Rar; îal) A-și bate joc de cineva. 27 (Reg) Pomană. 28 Acceptare a vizitei cuiva. 29 Acordare a unei audiențe. 30 Admitere a cuiva într-un cerc, într-o organizație, o instituție, o funcție. 31 (Înv) Înfiere. 32 Punere de acord cu cineva sau ceva. 33 Admitere a ceva. 34 Consimțire la ceva. 35 Aprobare. 36 (Îvr; îla) De ~ Acceptabil. 37 Aderare la o teorie, la o doctrină, la o concepție etc. 38 Reflectare a unei anumite atitudini, aprecieri.
3. [DLRLC] PRIMIRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesie a unui lucru înmînat, predat, dăruit, trimis. Primirea mărfii. Primirea scrisorii. ◊ Expr. A da (cuiva, ceva) în primire = a preda, a înmîna ceva unei persoane care răspunde de ceea ce a primit. Vremea trece și încet-încet cazarma se golește. Pleacă schimbașii... după ce dau în primire. SADOVEANU, O. VI 227. A lua (ceva) în primire = a recepționa (un lucru), a prelua (un post). Și-a luat postul în primire. 2. Admitere a unui vizitator, a unui solicitator; felul de a-l întîmpina, de a-l trata. Toți cei sosiți știau de asemeni că se vor îndestula cu mîncare și vin, faima de primire de oaspeți a mănăstirii fiind întru totul neștirbită. SADOVEANU, F. J. 7. Una din odăi care e pentru primiri e spațioasă și foarte curată. PAMFILE, I. C. 437. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul cuiva într-un loc. Zi de primire; b) (despre săli, încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. În față, cu ferestrele la stradă, e salonul de primire. VLAHUȚĂ, O. A. 245. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de cineva sau de ceva. Cartea s-a bucurat de o primire călduroasă din partea cititorilor. ◊ Expr. A lua în primire (pe cineva) = a) a ține sub supraveghere pe cineva, a aplica cuiva un anumit regim. L-au luat medicii iarăși în primire și s-au hotărît că nu-l lasă pînă ce nu-l vindecă deplin. SADOVEANU, M. C. 194; b) a certa (pe cineva), a face reproșuri (cuiva), a lua la rost. [Veneau] uneori cu un iepure sau cu două potîrnichi, însă alteori tolba lor era goală, îi luau nevestele în primire. PAS, Z. I 208. 4. Admiterea cuiva într-o organizație. Primire de membri noi în partid.
4. [Șăineanu, ed. VI] primire f. acțiunea de a primi și rezultatul ei: acceptare, recepțiune.
5. [Scriban] primíre f. Acțiunea de a primi. Modu de a trata oaspețiĭ: ne-a făcut o primire strălucită. Audiență, recepțiune: zi de primire. Locu pe unde se primesc (se introduc) bolnaviĭ într’un spital: portaru de la primire. A lua în primire, a primi în mînă, a pune mîna, a lua în stăpînire (V. preĭaŭ): autoritățile aŭ luat în primire corabia. A începe să atacĭ (Fam.): ziarele l-aŭ luat în primire.
6. [DEX '09] PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.
7. [MDA2] preemi[1] v vz primi1
8. [MDA2] preimi[1] v vz primi1
9. [MDA2] preimire[1] sf vz primire
10. [MDA2] premire[1] sf vz primire
11. [MDA2] priimi[1] v vz primi1
12. [MDA2] priimire[1] sf vz primire
13. [MDA2] primi1 [At: CORESI, EV. 236 / Pzi: ~mesc / E: slv приимѫ] 1 vt (C. i. bunuri materiale care aparțin sau care i se cuvin subiectului ori care îi sînt dăruite, oferite, trimise etc.) A intra în posesia sau în folosința a... Si: a căpăta, a obține. 2 vt (Spc; c. i. sume de bani) A încasa. 3 vt (Spc; c. i. scrisori) A ajunge la adresa indicată. 4 vt (Pex; d. persoane) A accepta să intre în posesia a ceva. 5 vt (Îrg; spc; d. persoane) A moșteni. 6 vtr (Îvr; c. i. copii) A (i se) naște. 7 vt (Înv; îe) A ~ în sine A rămâne însărcinată Si: a concepe, a procrea. 8 vt (C. i. nume, titluri, ranguri) A deveni deținătorul, titularul. 9 vt (C. i. mărfuri) A lua în primire, în inventar, în fondul destinat vânzării. 10-11 vt (C. i. știri, informații, explicații, dispoziții, ordine etc.) (A lua ori) a i se aduce la cunoștință. 12 vt (Pex) A beneficia de avantajul, de privilegiul de a lua cunoștință. 13 vt A prelua de la cineva. 14 vt A suporta efectele negative ale unei acțiuni, circumstanțe etc. 15 vt A veni în contact cu... 16 vt (Spc) A recepta. 17 vr (Reg) A-i prii. 18 vi (Mun) A înnebuni. 19 vt (C. i. oaspeți, solicitatori etc.) A întâmpina, adesea în mod festiv, protocolar. 20 vt (Pex) A oferi ospitalitate, găzduire. 21 vt A accepta în casă. 22 vt A accepta să găzduiască. 23 vt(a) A avea oaspeți, pe care îi tratează cu mâncare, băutură, dulciuri etc. 24 vt A accepta o vizită. 25 vt(a) A acorda o audiență. 26-27 vt(a) (Înv; îe) A ~ de... A considera ca... sau drept... 28 vt (Jur) A admite ca veridic, ca legitim. 29 vt (C. i. legi, teorii, doctrine, concepții religioase etc.) A adera. 30 vi (Îvr) A înțelege pentru a accepta. 31 vt A avea o anumită atitudine de acceptare, negare, respingere, indiferență etc. 32 vt (Spc) A manifesta bunăvoință, înțelegere, plăcere. 33 vt A accepta cu bunăvoință, cu înțelegere, cu plăcere. 34 vt A admite pe cineva într-un anumit cerc, în cadrul unei organizații, al unei instituții, într-o anumită funcție. 35 vt (C. i. oameni, creștini) A acorda milă, iertare. 36 vt A ierta de păcate. 37 vt (Subiectul este divinitatea) A fi bun, îndurător, binevoitor. 38 vt (Înv; c. i. divinitatea sau reprezentanți ai acesteia) A da ascultare. 39 vt (Înv; c. i. divinitatea sau reprezentanți ai acesteia) A se încrede în... 40 vt A îngloba. 41 (Înv; c. i. oameni) A pune stăpânire un sentiment pe cineva.
14. [DLRLC] PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesie un obiect înmînat, predat, dăruit, trimis. V. căpăta. [Ștefan-vodă] primi spata în mîna dreaptă, ridicînd-o o clipă asupra poporului. SADOVEANU, F. J. 24 Primise o scrisoare. BART, E. 384. ♦ A accepta ceea ce ți se oferă. Eu primesc orice, chiar și complimente! REBREANU, R. I 56. ♦ A fi obiectivul spre care se îndreaptă (sau care suferă) o acțiune. A primi o veste. A primi un telefon. A primi o lovitură. ◊ Fig. Domnul de Marenne primi în nări mireasma și ochii i se înduioșară. SADOVEANU, Z. C. 45. ♦ A deveni deținătorul (unui nume, unui titlu, unui rang), a i se da, a i se atribui cuiva (un nume, un titlu etc.). Copilul a primit numele de Ion. 2. A intra în posesia unui lucru datorat, a încasa (o sumă de bani). Să fie știut prin acest zapis... că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319. ◊ Fig. Căliman să vie să-și primească dreptatea după care de atîția ani suspină. SADOVEANU, F. J. 27. 3. A te ocupa de un oaspete, a ieși în întîmpinarea lui. Primește d-ta boierii. că eu oi primi cucoanele. ALECSANDRI, T. I 157. Bădița de preste deal, Ar veni și n-are cal... Da, zău, vino și pe jos, Că te-oi primi bucuros. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105. ♦ A accepta vizita cuiva. Apoi cară-te... N-are vreme să te primească boieru. ALECSANDRI, T. I 212. ◊ Absol. Ministrul primește între orele 11 și 13. 4. A admite, a include (pe cineva) într-o întreprindere, într-o instituție sau într-o organizație. Cînd am primit noi la corp (la armată) erau oameni mai zdraveni, mai chipeși. SADOVEANU, O. VI 135. 5. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite, a se învoi. Te rog... primește a te logodi cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 225. Vodă nu primește ca să tipăresc istoria înainte. KOGĂLNICEANU, S. 106. ◊ Absol. Actorul îi propuse să-l ia sufler cu șapte galbeni pe lună, și băiatul primi cu bucurie. CARAGIALE, O. III 231. Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar atunci să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo. id. ib. I 148. ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. Publicul a primit foarte bine aceste încercări. GHEREA, ST. CR. II 186.
15. [Șăineanu, ed. VI] primì v. 1. a lua ce se oferă, ce se dă, ce se trimite; 2. a obține ce se datorește: a primi leafa; 3. a primi bine sau rău: a primi o vizită, a primi oaspeți; 4. (absolut) a primi vizite: ministrul primește Marția; 5. a căpăta: a primi ajutor; 6. se zice de binele sau de răul ce vine: am primit o veste bună; 7. a consimți: nu primesc. [Slav. PRIIMATI, a lua].
16. [Scriban] preemésc, V. primesc.
17. [Scriban] priimésc, V. primesc.
18. [Scriban] primésc și (vechĭ) priimésc, preimésc și preemésc v. tr. (vsl. *priimati, pri-ĭenti, -imon, a primi; sîrb. primati, -miti. V. năĭmesc, uĭmesc). Accept, ĭau ceĭa ce mi se oferă, ce mi se dă, ce mi se trimete: a primi un dar. Ĭaŭ, incasez ceĭa ce mi se cuvine: primesc leafa. Ocup conform hotărîrilor altora: Japonia a primit Coreĭa în urma congresuluĭ de la Portsmouth (1905). Daŭ loc cu bucurie saŭ îmĭ arăt nemulțămirea: a primi bine (saŭ răŭ) niște oaspețĭ în casa ta. Capăt, obțin: primesc ajutor. Aflu: am primit o veste. Am atitudine cînd aflu, mă comport: poporu a primit vestea cu aplauze. Admit, acceptez, consimt la: a primi o condițiune. Absorb, înghit: marea primește fluviile. Trec în obiceĭ: moda asta s’a primit. Sufer: primesc o pedeapsă, o lovitură. Ĭaŭ, mi se dă: luna primește lumina de la soare, eleviĭ primesc învățătura de la școală, copiiĭ primesc vĭață de la părințĭ. Ĭaŭ, păstrez: ceara primește toate formele. Accept la audiență: ministru primește (adică lumea) Joĭa. V. intr. Arm. Fac loc în lăturĭ, mă daŭ la o parte: la dreapta primițĭ!
19. [DOOM 3] primire s. f., g.-d. art. primirii; pl. primiri (și: Unitate (de) primiri urgențe abr. UPU)
20. [DOOM 2] primire s. f., g.-d. art. primirii; pl. primiri
21. [DOOM 3] primi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primesc, 3 sg. primește, imperf. 1 primeam; conj. prez. 1 sg. să primesc, 3 să primească
22. [DOOM 2] primi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primesc, imperf. 3 sg. primea; conj. prez. 3 să primească
23. [DER] primi (primesc, primit), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti. – Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție).
24. [DE] DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) primește cu bucurie darurile clipei de față – Horațiu, „Ode”, III, 8, 27.
25. [Argou] a da în primire expr. 1. (d. motoare, aparate etc.) a se defecta iremediabil. 2. (d. oameni) a muri. 3. (deț.) a denunța pe cineva care a comis o abatere disciplinară în penitenciar.
26. [Argou] a face primire expr. (reed.) a bate un minor nou-venit într-un centru de reeducare.
27. [Argou] a primi (pe cineva) în spațiu expr. a găzdui (pe cineva), a lua (pe cineva) în chirie; a închiria (cuiva) o cameră / un apartament.
28. [Argou] nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.
29. [CECC] Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic! Caragiale, O scrisoare pierdută (act. III, sc. 1) – E finalul discursului electoral al lui Farfuridi: „Ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale!” Se citează, bineînțeles în zeflemea, la adresa persoanelor cu păreri „pentru-contra”, cu atitudini ridicol contradictorii aidoma eroului caragialean. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL