1. [DEX '09] PRIMEJDUIRE, primejduiri, s. f. Acțiunea de a (se) primejdui; periclitare. – V. primejdui.
2. [MDA2] primejduire sf [At: (a. 1729) CAT. MAN. I, 324 / Pl: ~ri / E: primejdui] 1 Amenințare a unei primejdii pentrucineva sau ceva Si: (rar) periclitație, (liv) periclitare, (înv) pericolare. 2-5 Riscare (a liniștii,) (a securității,) (a libertății sau) a vieții Si: expunere. 6 (Mun; spc; în superstiții) Atragere asupra cuiva a unei boli.
3. [DLRLC] PRIMEJDUIRE, primejduiri, s. f. Acțiunea de a primejdui; periclitare.
4. [DEX '09] PRIMEJDUI, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui.
5. [MDA2] primejdui [At: R. POPESCU, CM I, 472 / Pzi: ~esc, (reg) primejdui / E: primejdie + -ui] 1-2 vt A constitui o primejdie (1-2) pentru cineva sau ceva Si: (liv) a periclita, (îrg) a primejdii (1-2), (înv) a pericola, a pericolarisi, (nob) a periclisa. 3-6 vr A-și risca (liniștea,) (securitatea,) (libertatea sau) viața Si: a se expune. 7 vt (Mun; spc; în superstiții) A atrage asupra cuiva o boală.
6. [DLRLC] PRIMEJDUI, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A pune în primejdie, a amenința, a periclita. Dar cu ce drept să fi spus eu: să-și primejduiască ceilalți viața și libertatea, să meargă alții la greu! DEMETRIUS, C. 45. De ce să-și primejduiască dînsul viața și averea, dacă lumea s-a smintit. REBREANU, R. II 147. ♦ Refl. A-și risca viața, a se expune. Dacă nu mi-ar cere totdeauna să mă primejduiesc așa! DEMETRIUS, C. 18. – Prez. ind. și: (învechit) primejdui (DRĂGHICI, R. 221).
7. [Șăineanu, ed. VI] primejduì v. a periclita, a risca.
8. [Scriban] primejduĭésc v. tr. (d. primejdie). Periclitez, expun primejdiiĭ. – Vechĭ și -jdiesc.
9. [DOOM 3] primejduire s. f., g.-d. art. primejduirii; pl. primejduiri
10. [DOOM 2] primejduire s. f., g.-d. art. primejduirii; pl. primejduiri
11. [DOOM 3] primejdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiesc, 3 sg. primejduiește, imperf. 1 primejduiam; conj. prez. 1 sg. să primejduiesc, 3 să primejduiască
12. [DOOM 2] primejdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiesc, imperf. 3 sg. primejduia; conj. prez. 3 să primejduiască
13. [MDO] primejdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiesc, conj. primejduiască)
14. [DE] VITAM IMPENDERE VERO (lat.) a-și primejdui viața de dragul adevărului – Iuvenal, „Satirae”, IV, 91: „Nec civis erat qui... vitam impendere vero” („Și nu era cetățean care... să-și fi primejduit viața de dragul adevărului”). Reproș adresat consulului Vibius Crispus, care se temea de mânia împăratului Domițian. Vitam impendere vero a fost deviza lui J.-J. Rousseau.
15. [CECC] Vitam impendere vero (lat. în traducere liberă: „A-și primejdui viața pentru adevăr”) – Iuvenal, Satire (IV, 91). Se referă la Vibius Crispus, consul de pe vremea împăratului Domițian. Orator remarcabil, dar prudent, nu era în stare să-și spună deschis cuvîntul, să-și primejduiască viața pentru adevăr. Numai astfel a izbutit, în viesparul palatului, să vadă peste 80 de veri! Expresia lui Iuvenal a figurat ca moto pe frontispiciul unor ziare din timpul revoluției franceze. Iar Jean-Jacques Rousseau și-a ales-o ca maximă de viață. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL