1. [DEX '09] PÂRLOAGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.
2. [MDA2] pârloagă sf [At: PRAV. 10 / V: ~og sn, (îvr) prilog sn (reg) parloacă, parlog sn, păr~, părlog sn, pirlog sn, prâlog sn, pril~ / Pl: ~age, (rar) ~ogi / E: bg прелог, srb prelog, parlog, mg parlag] 1-2 Teren arabil lăsat nelucrat și necultivat timp de unul sau mai mulți ani în vederea refacerii fertilității solului (și folosit în această perioadă ca pășune) Si: ogor, (pop) moină1, (reg) morogan, moruncă, nadaz, noroi1, obleagă, rât, țelină, toloacă. 3 (Ban; Trs; îf prâlog, prilog) Hotar care desparte două ogoare, două proprietăți. 4 (Lpl; lsg; csc) Ierburi, buruieni crescute pe o pârloagă (1). 5 (Pex) Ierburi cosite de pe un asemenea loc. 6 (Reg) Loc de pe care a fost cosit fânul Si: cositură. 7 (Reg; îf pârlog) Loc unde s-a tăiat pădurea.
3. [DEX '98] PÂRLOAGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog.
4. [MDA2] pârlog sn vz pârloagă
5. [MDA2] prâlog sn vz pârloagă
6. [MDA2] priloagă sf vz pârloagă
7. [MDA2] prilog sn vz pârloagă
8. [DLRLC] PÎRLOAGĂ, pîrloage, s. f. Loc de arătură lăsat necultivat. Era într-o după-amiază de toamnă, vîntul susura în pîrloage, funingei treceau prin lumina asfințitului. SADOVEANU, L. 7. O... oaie, care umblă prin pîrloage. HOGAȘ, H. 82. Ia-mi tu calul de dîrlog Și-l poartă prin busuioc Și-l întoarce Prin vîzdoage, C-am umblat multe pîrloage. SEVASTOS, C. 195. ♦ Iarba și buruienile crescute pe un Ioc rămas nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. Pîrloagele crescuseră mai înalte decît pomușoara. D. ZAMFIRESCU, la CADE. Trăsei două-trei pîrloage, Foamea la pămînt mă trage. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variante: priloagă s. f., prilog s. n.
9. [DLRLC] PRILOAGĂ s. f. v. pîrloagă.
10. [DLRLC] PRILOG s. n. v. pîrloagă.
11. [Șăineanu, ed. VI] pârlog n. pământ rămas nearat un an sau doi. [Slav. PRĬELOGŬ].
12. [Scriban] pîrlóg și (vechĭ, azĭ Trans.) prilóg n., pl. oage (vsl. prĭe-logŭ, schimbare, d. prĭeložiti, a schimba; nsl. prĭelog. cr. perlog, rus. perelóg și prelóg, letic pâr-lags, pîrloagă. V. dîr-, po-, pot-, răz- și ză-log, oblojesc, paragină). Loc de arătură lăsat în părăsire saŭ în repaus un an orĭ maĭ mulțĭ: pîrlogu (confundat cu țelină) neatins de plug (ChN. 1, 17). Ĭarba (saŭ buruĭenele) de pe acest loc, chear cosită și strînsă ca nutreț p. oĭ: li se daŭ cocenĭ și pîrloagă (R. S. în GrS. 6, 44). – În est pîrloagă (din pl. luĭ pîrlog), în Bucov. priloagă, în Olt. pirloagă, f., pl. e. V. împirlogesc și prosie.
13. [Scriban] prilóg, V. pîrlog.
14. [DOOM 3] pârloagă s. f., g.-d. art. pârloagei; pl. pârloage
15. [DOOM 2] pârloagă s. f., g.-d. art. pârloagei; pl. pârloage
16. [MDO] pîrloagă
17. [DER] pîrlog (-oage), s. n. – Țarină, ogor negru. – Var. pîrloagă, Trans., prilog, Olt. priloagă. Megl. părloagă. Sl. prĕlogu „schimb” (Cihac, II, 246; Conev 41), cf. sb. prijelog, slov. prêlog, mag. parlag. – Der. împîrlogi, vb. (a lăsa ogor negru).
18. [DRAM 2021] pârloágă, pârloage, s.f. Teren arabil lăsat nelucrat; moină. ■ (onom.) Pârlog, nume de familie în jud. Maram. – Din vsl. prilogu „schimbare” (Scriban); din bg. prelog (DEX).
19. [DAR] pârlog, pârloage, s.n. (reg.) loc nearat unul sau doi ani, pe care cresc ierburi; pârloagă, moină, obleagă, toloacă, rât, morogan, moruncă, nadaz, țelină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL