1. [DEX '09] PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.
2. [MDA2] prilejui [At: PAMFILE, DUȘM. 161 / Pzi: ~esc / E: prilej + -ui] 1 vt A permite. 2 vt A determina. 3 vt A constitui o ocazie favorabilă pentru ceva Si: a ocaziona. 4 vrim (Rar) A se ivi ocazia favorabilă. 5 vt A fi cauza Si: a cauza, a pricinui, a produce, a provoca, (rar) a prileji (4), (înv) a pricinui. 6 vr (Reg; d. oameni) A se nimeri.
3. [DLRLC] PRILEJI vb. IV v. prilejui.
4. [DLRLC] PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A da prilej la...; a cauza, a pricinui. Romanul care a prilejuit lovitura însă îl citise. AGÎRBICEANU, S. P. 247. ◊ Refl. impers. (Și în forma prileji) A i se întîmpla. I se prileji aceeași nenorocire ce întîmpină vestitul biruitor de la Canne. HASDEU, I. V. 189. ♦ (Rar) A favoriza. Venise să vadă pe mîndrul fecior ce-l prilejise norocul. ȘEZ. IX 117. – Variantă: prileji vb. IV.
5. [DOOM 3] prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, 3 sg. prilejuiește, imperf. 1 prilejuiam; conj. prez. 1 sg. să prilejuiesc, 3 să prilejuiască
6. [DOOM 2] prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, imperf. 3 sg. prilejuia; conj. prez. 3 să prilejuiască
7. [MDO] prilejui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, conj. prilejuiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL