Definiție și ce înseamnă prilejuire

1. [DEX '09] PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.

2. [MDA2] prilejui [At: PAMFILE, DUȘM. 161 / Pzi: ~esc / E: prilej + -ui] 1 vt A permite. 2 vt A determina. 3 vt A constitui o ocazie favorabilă pentru ceva Si: a ocaziona. 4 vrim (Rar) A se ivi ocazia favorabilă. 5 vt A fi cauza Si: a cauza, a pricinui, a produce, a provoca, (rar) a prileji (4), (înv) a pricinui. 6 vr (Reg; d. oameni) A se nimeri.

3. [DLRLC] PRILEJI vb. IV v. prilejui.

4. [DLRLC] PRILEJUI, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A da prilej la...; a cauza, a pricinui. Romanul care a prilejuit lovitura însă îl citise. AGÎRBICEANU, S. P. 247. ◊ Refl. impers. (Și în forma prileji) A i se întîmpla. I se prileji aceeași nenorocire ce întîmpină vestitul biruitor de la Canne. HASDEU, I. V. 189. ♦ (Rar) A favoriza. Venise să vadă pe mîndrul fecior ce-l prilejise norocul. ȘEZ. IX 117. – Variantă: prileji vb. IV.

5. [DOOM 3] prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, 3 sg. prilejuiește, imperf. 1 prilejuiam; conj. prez. 1 sg. să prilejuiesc, 3 să prilejuiască

6. [DOOM 2] prilejui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, imperf. 3 sg. prilejuia; conj. prez. 3 să prilejuiască

7. [MDO] prilejui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiesc, conj. prilejuiască)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] REDEFINIT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai […]
1. [DCR2] redegist, -ă s. m. f. Locuitor al fostei Republici Democrate Germane ◊ „Stările […]
1. [DN] REDEMPTORIST, -Ă s.m. și f. Membru al unei congregații religioase de misionari, fundată […]
[MDN '00] REDEMPTORIU, -OARE[1] adj. care asigură redempțiunea; mântuitor, izbăvitor. (< fr. rédempteur, lat. redemptor) […]
1. [DEX '09] REDEMPȚIUNE, redempțiuni, s. f. Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, […]
1. [DEX '09] REDESCOPERI, redescopăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- […]
1. [DEX '09] REDESCOPERIRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – […]
1. [MDA2] redescoperit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: redescoperi] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro