1. [DEX '09] PREVESTITOR, -OARE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor.
2. [MDA2] prevestitor, ~oare [At: MARCOVICI, C. 8/8 / Pl: ~i, ~oare / E: prevesti1 + -tor] 1 a (Udp „de”) Care vestește anumite evenimente, fenomene ale naturii etc. 2 a Care constituie un indiciu al unor întâmplări viitoare Si: (înv) menitor. 3 sn (Orn; reg; îc) ~oarea morții Cucuvea (Athene noctua).
3. [DLRLC] PREVESTITOR, -OARE, prevestitori, -oare, adj. Care anunță dinainte, care prevestește ceva, care constituie un semn, un indiciu al întîmplărilor viitoare. Se pornise un vînt aspru, prevestitor de ploaie rece. REBREANU, R. I 43. Un mierloi saluta – se vede – cu glas prevestitor întăile raze ale zorilor. HOGAȘ, M. N. 92. ◊ (Substantivat) Un vînt ușor, prevestitorul zorilor, adie peste popas, SADOVEANU, O. I 213. La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată! E cocostîrcul tainic, în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor. ALECSANDRI, P. A. 118.
4. [Șăineanu, ed. VI] prevestitor m. cel ce prevestește.
5. [DOOM 3] prevestitor adj. m., pl. prevestitori; f. sg. și pl. prevestitoare
6. [DOOM 2] prevestitor adj. m., pl. prevestitori; f. sg. și pl. prevestitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL