1. [DEX '09] PREVESTIRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti.
2. [MDA2] prevestire sf [At: MARCOVICI, C. 26/22 / Pl: ~ri / E: prevesti1] 1 Anunțare a ceea ce urmează să se întâmple Si: (rar) prevestit (1). 2 Fapt care urmează să se întâmple, anunțat de cineva sau ceva Si: prezicere (2), (rar) predicțiune, prevestit (2), (înv) plaz2. 3 (Spc) Profeție.
3. [DLRLC] PREVESTIRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti. 1. Anunțare a ceea ce urmează să se întîmple în viitor; prezicere. Acțiunea fulgerătoare [a lui Mihai Viteazu] lumina sufletele patrioților de acum o sută de ani ca o prevestire pentru timpuri ce aveau să vie. SADOVEANU, E. 50. Trebuie să te anunț că prevestirile d-tale meteorologice s-au dezmințit cu desăvîrșire. CARAGIALE, O. V 13. Vezi? prevestirea de tine, an făcută, S-a împlinit! j. Corina e pierdută! ALECSANDRI, T. II 297. Fig. Și prin aerul cu soare Trece-o vie prevestire De sos la de cucoare Și de-a mieilor sosire. ALECSANDRI, P. I 190. 2. Fapt care constituie un indiciu al unor întîmplări viitoare; semn prevestitor (mai ales de rău). Mi se mai părea că și un mormăit, plin de rele prevestiri, străbate depărtările pînă la mine. HOGAȘ, M. N. 161. Luna lui iunie [1848] se arătase cu fioroase prevestiri. Holera începuse a săcera, mai întîi slab, apoi mai tare, pe urmă cu o iuțeală grozavă. NEGRUZZI, S. I 291.
4. [Șăineanu, ed. VI] prevestire f. prezaj.
5. [Scriban] prevestíre f. Anunțare din ainte. Prezicere.
6. [DEX '09] PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti.
7. [MDA2] preavesti v vz prevesti1
8. [MDA2] prevesti2 v vz privești
9. [MDA2] prevesti1 vt [At: COD. VOR. 36/14 / V: (înv) preav~ / Pzi: ~tesc / E: pre- + vesti] 1 vt(a) (C. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A vesti. 2 vt (Spc; c. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A anticipa. 3 vt (Spc) A prezice. 4 vt (Înv; c. i. oameni) A preveni1 (1). 5 vrp A prevedea (1).
10. [MDA2] prevești v vz privești
11. [MDA2] privesti v vz privești
12. [MDA2] privești [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: (reg) ~esti, prevesti, prev~, ~visti, ~viș~ / Pzi: ~tesc / E: ml *pervestire] 1 vt (Reg; d. lichide) A acoperi. 2 vt (C. i. lichidul din vase, recipiente, gropi) A (se) revărsa peste margini. 3 vi (Mol; pex) A prisosi. 4 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A tivi îndoind sau înnădind materialul. 5 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A întoarce pentru a face o tivitură dublă. 6 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A coase unul peste altul pentru a petici sau pentru a înnădi. 7 vt (Trs; c. i. țesături, materiale textile) A însăila. 8 vt (Mun; c. i. marginile unui obiect de îmbrăcăminte) A petrece una peste alta, pentru a încheia. 9 vt (Pop; c. i. șindrilă, scânduri etc.) A fixa și a așeza parțial una peste alta, într-un anumit fel. 10 vt (Reg; c. i. bucăți de lemn, grinzi) A suprapune capetele pentru a înnădi. 11 vt (Reg; c. i. obiecte, pereți etc.) A astupa o crăpătură. 12 vi (Ban; îf privesti) A umbla încercând să nu fie observat.
13. [MDA2] privisti v vz privești
14. [MDA2] priviști v vz privești
15. [DEX '98] PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța, a vesti apariția în viitor a unor evenimente, fenomene etc. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti.
16. [DLRLC] PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța (cunoscînd anumite indicații) întîmplări viitoare, a vesti de mai înainte ceea ce urmează să se întîmple, a prezice. I-a prevestit un viitor strălucit. GHEREA, ST. CR. II 225. 2. A da un semn, o indicație după care se poate prevedea sau ghici existența unui lucru, a indica apariția sau desfășurarea unui eveniment, a unui fenomen. Din răsărit tresăriră luciri care prevesteau zorile. SADOVEANU, O. I 502.. Înfățișarea cerului prevestea o ploaie mare. GALACTION, O. I 78. Deși ziua era la început, soarele totuși ardea cu putere și prevestea o adevărată zi de cuptor. HOGAȘ, M. N. 170. ◊ (Poetic) Nopți de fulgere țesute Prevestesc o eră nouă. BELDICEANU, P. 125. 3. (Învechit) A înștiința, a informa dinainte; a preveni. Lamartine fusese prevestit de noi de tot ce proiectam. GHICA, S. L. 159
17. [DLRLC] PRIVEȘTI, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviști (ȘEZ. V 119) vb. IV.
18. [DLRLC] PRIVIȘTI vb. IV v. privești.
19. [DLRM] PRIVEȘTI, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se vărsa peste marginile unui vas prea plin. 2. A tivi. – V. prevești.
20. [Șăineanu, ed. VI] prevestì v. 1. a anunța cele viitoare; 2. a prezice viitorul.
21. [Scriban] preavestésc v. tr. (vsl. prĭevĭeštati). L. V. Răscol, revolt.
22. [Scriban] prevestésc v. tr. (pre- și vestesc, după previn ș. a. Există și vsl. prĭedŭ-vĭestiti, a prevesti, d. prĭedŭ, în ainte, și vestiti, a vesti). Vestesc din ainte, previn: l-am prevestit să se ferească. Prezic, ghicesc viitoru: am prevestit că se va întîmpla așa.
23. [Scriban] priveștésc și priviștésc v. tr. (rudă cu rus. privesti, privoditĭ, a așeza, sîrb. prevesti, și decĭ rudă și cu rom. povodesc). Munt. Mold. Unesc marginile a doŭă bucățĭ de stofă așa în cît una s’o acopere bine pe cea-laltă. Acoper, covîrșesc. V. refl. De gras ce e i se priviștește ceafa peste guler!
24. [Scriban] priviștésc, V. priveștesc.
25. [DOOM 3] prevestire s. f., g.-d. art. prevestirii; pl. prevestiri
26. [DOOM 2] prevestire s. f., g.-d. art. prevestirii; pl. prevestiri
27. [DOOM 3] prevesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestesc, 3 sg. prevestește, imperf. 1 prevesteam; conj. prez. 1 sg. să prevestesc, 3 să prevestească
28. [DOOM 2] prevesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestesc, imperf. 3 sg. prevestea; conj. prez. 3 să prevestească
29. [DER] prevești (--tesc, -it), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.
30. [DAR] privești, priveștesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revărsa peste margini. 2. (despre țesături, materiale textile, obiecte confecționate) a tivi îndoind sau înnădind materialul; a întoarce, a dubla pentru a face o tivitură dublă; a coase două bucăți una peste alta; a însăila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. (despre șindrilă, șiță, scânduri) a fixa, a așeza (parțial) una peste alta într-un anumit fel; (despre bucăți de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a înnădi. 4. (despre obiecte, pereți) a astupa o crăpătură. 5. (în forma: privesti) a umbla încercând să nu fie observat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL