1. [DEX '09] PREVENTIV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif.
2. [MDA2] preventiv, ~ă a [At: MAN. SĂNĂT. 263/11 / Pl: ~i, ~e / E: fr préventif] 1 Care servește pentru a preveni1 (2) producerea unui lucru neplăcut. 2 Care are drept scop împiedicarea săvârșirii unei infracțiuni. 3 Care are drept scop împiedicarea apariției sau răspândirii unei boli Si: (înv) preîntâmpinător. 4 (Îs) Medicină ~ă Ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor și de combatere a condițiilor care favorizează apariția acestora. 5 (Îs) Arest ~, detențiune ~ă, deținere ~ă, (rar) închisoare ~ă Măsură privativă de libertate luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni1 (2) fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către inculpat Si: prevenție (3). 6 (Pex; îas) Loc în care se execută detențiunea prevăzută de arestul preventiv (5) Si: prevenție (5), (îvp) popreală.
3. [DEX '98] PREVENTIV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ◊ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detențiune) preventivă = deținere provizorie a unui inculpat în timpul soluționării unui proces penal; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif.
4. [DLRLC] PREVENTIV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntîmpinarea, împiedicarea unui rău, apariția unei boli, săvîrșirea unei infracțiuni etc. Control preventiv. ▭ Nu avem un tratament curativ, dar avem unul preventiv. BART, S. M. 109. ◊ Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de apărare a organismului împotriva bolilor și de combatere a condițiilor care favorizează apariția lor. (Jur.) Arest preventiv (sau închisoare preventivă) = deținere provizorie a unui inculpat în vederea cercetărilor, pe baza unui mandat de arestare; loc în care sînt deținuți astfel de inculpați. Pînă a doua zi dimineața, tot Tecuciul știa că Manlache Pleșa a fost prins și se află, legat în fiare grozave, la arestul preventiv. POPA, V. 203.
5. [DN] PREVENTIV, -Ă adj. Care preîntîmpină, împiedică un rău. ♦ Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest preventiv = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție (1). [Cf. fr. préventif, it. preventivo].
6. [MDN '00] PREVENTIV, -Ă adj. care preîntâmpină, împiedică un rău. ♦ medicină ~ă = ramură a medicinei care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest ~ = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție (1). (< fr. préventif)
7. [Șăineanu, ed. VI] preventiv a. care caută a opri: legi preventive; arest preventiv, întemnițare ce precede judecata.
8. [Scriban] *preventív, -ă adj. (d. lat. prae-venire, prae-ventum; fr. préventif. V. ad-ventiv). Care servește la prevenit (la evitat) relele: legĭ, măsurĭ preventive. De (pentru) prevenițĭ: arestu preventiv, detențiune preventivă.
9. [DOOM 3] +preventiv2 adv. (arestată/arestați preventiv)
10. [DOOM 3] preventiv1 adj. m., pl. preventivi; f. preventivă, pl. preventive (și: arest preventiv)
11. [DOOM 2] preventiv adj. m., pl. preventivi; f. preventivă, pl. preventive
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL