1. [DEX '09] PREVARICAȚIUNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii. ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis.
2. [MDA2] prevaricațiune sf [At: (a. 1830) IORGA, S. D. XXI, 270 / V: prevaricație, (reg) prăvălicație / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr prévarication] 1 Abatere de la îndatoririle de serviciu Si: (liv) prevaricare (1). 2 Abuz comis de un angajat în exercițiul funcțiunii Si: (liv) prevaricare (2). 3 Trădare a unei cauze sau a unor interese pe care cineva ar trebui să le apere Si: (liv) prevaricare (3). 4 (Reg, îf prăvălicație) Amendă aplicată cuiva pentru un furt de lemne.
3. [DLRLC] PREVARICAȚIUNE, prevaricațiuni, s. f. (Învechit) Abatere de la îndatoririle de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcției sale. Clucerul Alecu făcuse mîncătorii, abuzuri sau prevaricațiuni, cum se zice astăzi,. GHICA, S. 3. – Variantă: prevaricație s. f.
4. [DN] PREVARICAȚIUNE s.f. (Rar) 1. Călcarea îndatoririlor de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. 2. Trădarea unei cauze. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. prévarication, lat. praevaricatio].
5. [MDN '00] PREVARICAȚIUNE s. f. abatere de la îndatoririle de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. ◊ trădare a unei cauze, a unor interese care ar trebui apărate. (< fr. prévarication, lat. praevaricatio)
6. [Șăineanu, ed. VI] prevaricați(un)e f. călcarea datoriilor unei funcțiuni.
7. [Scriban] *prevaricațiúne f. (lat. praevaricatio, -ónis). Acțiunea celuĭ prevaricator. – Și -áție.
8. [MDA2] prăvălicație sf vz prevaricațiune[1]
9. [MDA2] prevaricație sf vz prevaricațiune
10. [DLRLC] PREVARICAȚIE s. f. v. prevaricațiune.
11. [DOOM 3] prevaricațiune (livr.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. prevaricațiunii; pl. prevaricațiuni
12. [DOOM 2] prevaricațiune (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prevaricațiunii; pl. prevaricațiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL