1. [DEX '09] PREOTEASĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în Antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă.
2. [MDA2] preoteasă sf [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 340/11 / V: (îrg) preut~, prio~ / P: pre-o~ / Pl: ~ese, (înv) ~ease / E: preot + -easă] 1 Soția preotului (2) Si: (îvr) popoaie, (înv) popadie, (reg) popeasă. 2 Femeie care îndeplinea, în Antichitate, funcții sacerdotale Si: (îvr) popă1 (24). 3 (Îvr) Damă la cărțile de joc. 4 (Trs) Snop de grâu care se pune pieziș, în vârful unei clăi sau grămezi de snopi, formând o apărătoare de ploaie Si: (reg) căciulă (34), măgar (12), pop1 (31), vârf. 5 (Reg) Muierușcă. 6 (Reg; îf preuteasă) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 7 (Iht; reg) Boarță (Rhodeus sericeus).
3. [DEX '98] PREOTEASĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă.
4. [DLRLC] PREOTEASĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. Îl găsise răposatul popa Radu... la o lună după moartea preotesei și-l luase în casa-i pustiită. GALACTION, O. I 45. Are popa șase boi, Preoteasa buze moi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 469. 2. Femeie care îndeplinea în trecut funcții sacerdotale. Preotesele Vestei. – Variantă: preuteasă (COȘBUC, P. I 127) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] preoteasă f. 1. femeie în serviciul unei divinități păgâne; 2. soția preotului.
6. [MDA2] preuteasă sf vz preoteasă
7. [MDA2] prioteasă sf vz preoteasă
8. [DLRLC] PREUTEASĂ s. f. v. preoteasă.
9. [Scriban] preuteásă f., pl. ese (d. preut). Est. La ceĭ vechĭ, femeĭe care împlinea rolul de preut: preutesele galice se duceaŭ să culeagă vîsc. Soție de preut. În Munt. preoteásă, în vest prioteasă (ChN. 2, 88).
10. [Scriban] prioteásă, V. preuteasă.
11. [DOOM 3] preoteasă (desp. pre-o-) s. f., g.-d. art. preotesei; pl. preotese
12. [DOOM 2] preoteasă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preotesei; pl. preotese
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL