1. [DEX '09] PRESTOL s. n. v. pristol.
2. [MDA2] prestol sn vz pristol
3. [Șăineanu, ed. VI] prestol n. sfânta masă pe care preotul sfințește pâinea și vinul: Mihnea sărută prestolul și icoana OD. [Slav. PRĬESTOLŬ, tron].
4. [Scriban] prestól, V. pristol.
5. [DEX '09] PRASTOL s. n. v. pristol.
6. [DEX '09] PRISTOL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener.: altar. [Var.: (înv. și reg.) prestol, prastol s. n.] – Din sl. prĕstolŭ.
7. [MDA2] prastol sn vz pristol
8. [MDA2] preastol sn vz pristol
9. [MDA2] pristariu sn vz pristol
10. [MDA2] pristil sn vz pristol
11. [MDA2] pristol sn [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 466/15 / V: (îrg) pras~, preas~, pres~, (înv) ~or, ~til, (reg) ~tariu / Pl: ~uri, (rar) ~oale / E: slv прѣстолъ] 1 Masă din mijlocul altarului pe care se țin obiectele necesare oficierii serviciului religios. 2 (Pgn) Altar. 3 (Trs; pcf) Pistornic.
12. [MDA2] pristor sn vz pristol
13. [DEX '98] PRISTOL, pristoluri, s. n. Masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener. altar. [Var.: (înv. și reg.) prestol, prastol s. n.] – Din sl. prĕstolŭ.
14. [DLRLC] PRASTOL s. n. v. pristol.
15. [DLRLC] PREASTOL s. n, V. pristol.
16. [DLRLC] PRISTOL, pristoluri, s. n. Masa din mijlocul altarului pe care se țin obiectele necesare serviciului liturghiei. A scăpat... o sfărimitură de pască jos și aceea a apucat-o o broască și s-a ascuns cu ea sub pristol. RETEGANUL, P. I 24. Am jurat ca peste dînșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs! EMINESCU, O. I 147. Sculîndu-se, Mihnea sărută pristolul și icoana... ce sta pe iconostasul din dreapta. ODOBESCU, S. A. 89. – Variante: prestol (BIBICESCU, P. P. 325), preastol (ODOBESCU, S. I 455), prastol (GALACTION, O. I 83) s. n.
17. [Șăineanu, ed. VI] pristol n. V. prestol: din pristolul dela Roma să dau calului ovăz EM.
18. [Scriban] preastól, V. pristol.
19. [Scriban] pristól n., pl. oale (vechĭ prestol și preastol, d. vsl. prĭestolŭ, tron, d. stolŭ, tron; bg. rus. prestól, tron, pristol. V. stoliță, stolnic). Sfînta masă, masă din mijlocu altaruluĭ. Altar.
20. [DOOM 3] pristol s. n., pl. pristoluri
21. [DOOM 2] pristol s. n., pl. pristoluri
22. [IVO-III] pristol, -luri.
23. [DER] pristol (pristoluri), s. n. – Altar, masă din altar. – Var. prestol, înv. preastol. Sl. prĕstolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 294), cf. bg., rus. prestol, sb. prjestol.
24. [DE] PRISTOL, com. în jud. Mehedinți, situată pe stg. Dunării, la granița cu Bulgaria și Iugoslavia; 1.782 loc. (2003). Produse alim. Biserica Sf. Nicolae (sfârșitul sec. 19), în satul P.
25. [DRAM 2021] prestól, s.n. v. pristol.
26. [DRAM 2021] pristól, pristoluri, (prestol), s.n. Masa din mijlocul altarului: „…și au cumpăratu și o fațu de masă pe prestol și le-au dat să le fie pîntru sufletele lor și a părinților…” (Bârlea, 1909: 29-30; doc. din 1771). – Din sl. prěstolǔ „tron” (Scriban, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL