1. [DEX '09] PRESTAȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în efectuarea unor munci sau în predarea unor produse ori a unor sume de bani, pentru realizarea unor lucrări de interes public etc.; muncă, produse, bani care constituie această formă de impozit. [Var.: prestațiune s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis.
2. [MDA2] prestație sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 429 / V: (asr) ~iune, (reg) precis~ / Pl: ~ii / E: fr prestation, lat praestatio, -onis] 1 (Înv) Formă de impozit care consta în efectuarea unei munci gratuite sau, mai rar, în predarea unor produse ori a unei sume de bani în folosul stăpânului feudal, pentru realizarea unor lucrări de interes obștesc etc. 2 (Înv; pex) Muncă, produse, bani etc. care constituie prestația (1). 3 Muncă de scurtă durată, de obicei gratuită, efectuată pentru lucrări de interes public. 4 (Pex) Sumă de bani care reprezintă contravaloarea neefectuării prestației (3). 5 (Asr; pgn) Obligație materială. 6 Prestare (2). 7 (Îs) ~ de jurământ Depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege sau de uz.
3. [DEX '98] PRESTAȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Muncă de scurtă durată (de obicei gratuită) efectuată pentru lucrări de interes public; sumă de bani care reprezintă contravaloarea (neefectuată a) acestei munci. [Var.: prestațiune s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis.
4. [DLRLC] PRESTAȚIE, prestații, s. f. 1. Îndeplinirea unei munci gratuite, de scurtă durată (care poate fi răscumpărată și în bani), pentru efectuarea unor lucrări de interes obștesc (reparare de drumuri, construire de poduri etc.); impozit care reprezintă răscumpărarea în bani a acestei munci. [Țăranului] să-i vorbești despre lucruri pipăibile. Ce-l doare pe el. Adică jandarmul, notarul, pămîntul, birurile, prestația. C. PETRESCU, Î. II 138. Știa că pîrăște picherului oamenii care nu ies la prestație. POPA, V. 82. 2. Faptul de a presta o activitate, de a-și pune serviciile la dispoziția cuiva. Prestațiile întreprinderilor comunale către populație. – Variantă: (învechit) prestațiune (KOGĂLNICEANU, S. A. 142) s. f.
5. [DN] PRESTAȚIE s.f. 1. Desfășurare a unei activități; prestare. 2. Muncă depusă gratuit pentru efectuarea unor operații de folos obștesc. [Gen. -iei, var. prestațiune s.f. / cf. fr. prestation, lat. praestatio].
6. [MDN '00] PRESTAȚIE s. f. 1. prestare. 2. muncă depusă gratuit pentru efectuarea unor operații de folos obștesc. ◊ tot ceea ce un actor, un sportiv oferă publicului. (< fr. prestation, lat. prestatio)
7. [DCR2] prestație s. f. (spect., sport) Tot ceea ce un actor sau un sportiv oferă publicului; (aici) interpretare ◊ „V.R. aduce oarecare farmec personal – dar și o lipsă de convingere (sau de forță interpretativă) care-i pune prestația sub semnul derizoriului.” Săpt. 10 II 84 p. 7 (din fr. prestation; PR 1959; DN – alte sensuri, DEX, DN3)
8. [DEX '09] PRESTAȚIUNE s. f. v. prestație.
9. [MDA2] precistație[1] sf vz prestație
10. [MDA2] prestațiune sf vz prestație
11. [DN] PRESTAȚIUNE s.f. v. prestație.
12. [Șăineanu, ed. VI] prestați(un)e f. 1. depunere de jurământ; 2. impozit ce constă în zilele de lucru pentru repararea căilor județene și comunale: prestațiunile în natură pot fi înlocuite cu bani.
13. [Scriban] *prestațiúne f. (lat. praestátio, -statiónis, d. praestare, a fi înainte, a proteja, a furnisa. V. stațiune). Acțiunea de a presta: prestațiune de jurămînt. Impozit comunal în natură saŭ în banĭ destinat întrețineriĭ căilor județeneștĭ și comunale. – Ob. -áție.
14. [DOOM 3] prestație (desp. -ți-e) s. f., art. prestația (desp. -ți-a), g.-d. art. prestației; pl. prestații, art. prestațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] prestație (-ți-e-) s. f., art. prestația (-ți-a), g.-d. art. prestației; pl. prestații, art. prestațiile (-ți-i-)
16. [MDO] prestație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL