1. [DEX '09] PRESCURĂ, prescuri, s. f. Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, folosită în ritualul creștin ortodox pentru pregătirea împărtășaniei și a anafurei. [Acc. și: prescură] – Din sl. proskura.
2. [MDA2] prescură sf [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 51/9 / V: (îrg) ~re, (înv) ~core / A și: prescură / Pl: ~ri / E: slv проскоура] 1 Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, din care se pregătește cuminecătura și se taie anafura la biserică. 2 (Pex) Colac care se împarte la înmormântări, parastase etc. 3 (Bot; Buc) Coada-racului (Pontentilla anserina). 4 (Bot; reg) Rozetă (Roseda odorata).
3. [DEX '98] PRESCURĂ, prescuri, s. f. Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, din care se pregătește cuminecătura și se taie anafura la biserică. [Acc. și: prescură] – Din sl. proskura.
4. [DLRLC] PRESCURĂ, prescuri, s. f. (În religia creștină) Un fel de pîinișoară mai ales în formă de cruce, făcută din aluat dospit, din care se pregătește cuminecătura și se taie anafura. Și din mîna popii, multă vreme, n-a luat nici colac, nici prescură. DELAVRANCEA, S. 191. A dat drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin. CREANGĂ, P. 91. Tremură popa să moară... Ar muri și nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. – Accentuat și: prescură.
5. [Șăineanu, ed. VI] prescură f. pâine sfințită, în formă de cruce, ce servă la liturghie. [Slav. PROSKURA].
6. [Scriban] prescúră și -úre f., pl. ĭ (vsl. proskura și prosfora, oferire, prinos, d. ngr. pros-forá, oferire; bg. proskura, sîrb. proskura și poskura, rus. prosforá, prosfirá și prosvirá). Litie, un fel de pînișoară din care se taĭe anafora și se oferă și întreagă credincĭoșilor în bisericile ortodoxe. V. colac, călăvie, naporojne, zitie.
7. [MDA2] prescore sf vz prescură[1]
8. [MDA2] prescure sf vz prescură
9. [DOOM 3] prescură s. f., g.-d. art. prescurii; pl. prescuri
10. [DOOM 2] prescură s. f., g.-d. art. prescurii; pl. prescuri
11. [DER] prescură (prescuri), s. f. – 1. Hostie, pîine sfințită pentru sacrificiul euharistic. – 2. Pîinișoară pentru pomană. – Mr. piscură. Sl. (bg., sb., cr., pol.) proskura, din gr. προσφορά „ofrandă” (Cihac, II, 289; Vasmer, Gr., 124; Conev 111). – Der. prescornic, s. n. (sigiliu de lemn pentru prescură), prin contaminare cu pistornic.
12. [D.Religios] prescură, prescuri s. f. 1. Pâine mică, de obicei rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, din care se pregătesc cinstitele daruri la proscomidie și la sfârșitul liturghiei sau după împărtășanie; (înv.) prosforă. ♦ Colac care se împarte la înmormântări, la parastase etc. [Acc. și: prescură – Var. prescore, prescure s. f.] – Din sl. proskura.
13. [D.Religios] prescore s. f. v. prescură.
14. [D.Religios] prescure s. f. v. prescură.
15. [Argou] prescură, prescuri s. f. (glum.) băutură alcoolică servită ca aperitiv.
16. [DRAM 2021] préscură, prescuri, prescure, s.f. Pâine în formă de cruce, din aluat dospit, folosită în ritualuri religioase: „Tot pe la mănăstiri / Cu prescuri și cu lumini” (Bârlea, 1924, I: 106). ■ Se folosește la botez, la nuntă, la înmormântare și la Paști. – Din sl. proskura (MDA).
17. [DRAM 2015] prescură, prescuri, s.f. – Pâine în formă de cruce, din aluat dospit, folosită în ritualuri religioase: „Tot pe la mănăstiri / Cu prescuri și cu lumini” (Bârlea, 1924, I: 106). Se folosește la botez, la nuntă, la înmormântare și la Paști. „Făina de grâu curat și apa limpede și dospitura bună – nu le amestecă și nu are dreptul să le frământe decât o femeie curată trupește și sufletește, de preferință bătrână văduvă și cu o viață perfect cinstită. Și după ce aluatul este preparat și coca este răsucită ca un colac frumos, înainte de a o pune în cuptor, această frământătură trebuie să devină prescură” (R. Pop, 1973: 17); prin imprimarea literelor: IS, HS, NI, KA. – Din sl. proskura (Șăineanu, Scriban; Cihac, Vasmer, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < ngr. prosfora „oferire, ofrandă” (Scriban).
18. [DRAM] prescură, -i, s.f. – Pâine în formă de cruce, din aluat dospit, folosită în ritualuri religioase: „Tot pe la mănăstiri / Cu prescuri și cu lumini” (Bârlea 1924 I: 106). Se folosește la botez, la nuntă, la înmormântare și la Paști. „Făina de grâu curat și apa limpede și dospitura bună – nu le amestecă și nu are dreptul să le frământe decât o femeie curată trupește și sufletește, de preferință bătrână văduvă și o viață perfect cinstită. Și după ce aluatul este preparat și coca este răsucită ca un colac frumos, înainte de a o pune în cuptor, această frământătură trebuie să devină prescură” (R. Pop 1973: 17); prin imprimarea literelor sfinte: IS, HS, NI, KA. – Din sl. proskura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL