1. [DEX '09] PREROMANTISM s. n. Curent literar și artistic din sec. XVIII, anterior romantismului, care se caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc. – Din fr. préromantisme.
2. [MDA2] preromantism[1] sns [At: PERPESSICIUS, M. IV, 47 / E: fr préromantisme] Curent literar din sec. XVIII, anterior romantismului, care se caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic.
3. [DEX '98] PREROMANTISM s. n. Curent literar din sec. XVIII, anterior romantismului, care se caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc. – Din fr. préromantisme.
4. [DLRLC] PREROMANTISM s. n. Curent literar din veacul al XVIII-lea care a deschis drumul romantismului în majoritatea literaturilor europene, caracterizat prin acțiunea împotriva normelor rigide ale clasicismului, prin cultul sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc.
5. [DN] PREROMANTISM s.n. Curent literar apărut în sec. XVIII, caracterizat prin lupta împotriva normelor rigide ale clasicismului, prin gustul pentru pitoresc și exotic, prin cultul sensibilității și al naturii, care a deschis drumul romantismului, principiilor și tendințelor acestuia. [Cf. fr. préromantisme].
6. [MDN '00] PREROMANTISM s. n. curent literar din a doua jumătate a sec. XVIII, care prefigurează romantismul, marcând unele direcții ale evoluției sale ulterioare. (< fr. préromantisme)
7. [DOOM 3] preromantism s. n.
8. [DOOM 2] preromantism s. n.
9. [DE] PREROMANTÍSM (< fr.) s. n. Curent artistic apărut în a doua jumătate a sec. 18, care prefigurează romantismul, marcând principalele direcții ale evoluției sale ulterioare și afirmându-se ca o încercare de a scoate arta de sub rigorile clasicismului și neoclasicismului. P. se caracterizează prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc. Unele dintre trăsăturile p., ca sensibilitatea, motivul ruinelor și al mormintelor, peisajele nocturne misterioase, singurătatea, deznădejdea cauzată de trecerea timpului etc. au pătruns și în literatura română de la începutul sec. 19. Reprezentanți: poeții lakiști, Walter Scott, Ed. Young, Th. Gray, Ossian, Chateaubriand, J.J. Rousseau, Volney, mișcarea „Sturm und Drang”, Ugo Foscolo, Herder, Schiller ș.a. V. romantism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL