1. [DEX '09] PREPUS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune.
2. [DEX '09] PREPUS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
3. [MDA2] prepus1 sn [At: CORESI, EV. 549 / V: (reg) prip~ / Pl: ~uri / E: prepune] 1 (Îvp) Presupunere. 2 (Îvp) Suspiciune. 3 (Îvp) Îndoială. 4 (Reg; ccr) Bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi folosite la construirea unei case noi.
4. [MDA2] prepus3 [At: ȘINCAI, HR. III, 76/21 / Pl: ~uși, ~e / E: prepune] 1 a Care este pus înainte Si: adăugat. 2 a (Înv) Pus mai mare peste... 3 a (Îvp) Presupus2. 4 a (Îvp) Care ascunde intenții răuvoitoare Si: bănuit, suspectat. 5 a (Reg; d. păr1) Care a fost adăugat în locul celui natural Si: fals. 6 sm (Jur) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane.
5. [MDA2] prepus2 sn vz prepuț
6. [DLRLC] PREPUS3, -Ă, prepuși, -se, adj. (Rar) Presupus, bănuit; suspectat. Mi-ar place să străbat... vizuinele de prin munți, în prepusa dibuire a urșilor. ODOBESCU, S. III 77.
7. [DLRLC] PREPUS2, prepusuri, s. n. (Azi popular, mai ales în Mold.) Bănuială, presupunere, suspiciune, neîncredere. Prepusuri și gînduri grozave îi năvăliră în minte. SADOVEANU, O. III 614. Și-acel zgomot dase cînelui prepus. COȘBUC, P. I 251. Ei, nu mă pot liniști și pace... Îmi vîjîie fel de fel de prepusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. ◊ (În construcție cu verbul «a avea») Mai am și alte prepusuri, am continuat eu. SADOVEANU, E. 42. Neamuș are prepusuri... îmi face scene. ALECSANDRI, T. 1405. Scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158.
8. [DLRLC] PREPUS1, prepuși, s. m. (Rar) Persoană pusă să reprezinte pe cineva, să înlocuiască pe cineva; reprezentant, înlocuitor, suplinitor. Barbu Căuș e numai un prepus al avocatului. STANCU, D. 263. La stăreție se făcea repetiție generală în vederea anchetei, regizor fiind însuși părintele stareț, iar actori – prepușii săi în felurite ascultări administrative și gospodărești. STĂNOIU, C. I. 77.
9. [Șăineanu, ed. VI] prepus n. bănueală.
10. [Scriban] prepús, -ă adj. (d. prepus). Adăugat, fals (fr. postiche): multe femeĭ aŭ păr prepus în peptănătură. Subst. Pus în loc, substituit, reprezentant: a cumpăra o casă pintr’un prepus al tăŭ. S. n., pl. urĭ. Bănuĭală, presupunere: am prepus că el a furat, am prepus pe el, am intrat la prepus că el a furat. Vechĭ. Îndoĭală, dubiŭ: făr’de prepus. – Și pri- (Dos.).
11. [DEX '09] PREPUNE, prepun, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune).
12. [DEX '09] PREPUȚ, prepuțuri, s. n. Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului. [Var.: prepuțiu s. n.] – Din lat. praeputium, fr. prépuce.
13. [DEX '09] PREPUȚIU s. n. v. prepuț.
14. [MDA2] prepuciu sn vz prepuț
15. [MDA2] prepune v [At: CORESI, EV. 60 / V: (îrg) prip~ / Pzi: prepun, prepui / E: ml praeponere] 1 vt (Înv) A așeza înainte. 2 vt (Îvr) A așeza în loc Si: a înlocui. 3 vt (Reg) A adăuga. 4 vt (Reg; fig) A întreba. 5 vt (Îvr; c. i. opere scrise, texte etc.) A traduce. 6 vt (Îvr) A copia un text. 7 vt (Îrg) A presupune. 8 vt (Îrg; pex) A bănui. 9 vr (Înv) A nu avea încredere în cineva sau ceva Si: a se îndoi. 10 (Îrg) A prevesti1. 11 vt (Îrg) A însărcina pe cineva cu o anumită funcție. 12 vt (Îrg; c. i. oameni) A cunoaște de mai înainte. 13 vr (Îvr) A se lăsa antrenat la ceva. 14 vt (Reg; c. i. cereale) A semăna a doua oară.
16. [MDA2] prepuț sn [At: S. BĂRB. 2/22 / V: ~iu, (înv) ~uciu, ~us, ~ie sf / Pl: ~uri / E: lat praeputium, fr prépuce] (Atm) Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului.
17. [MDA2] prepuție sf vz prepuț
18. [MDA2] prepuțiu sn vz prepuț
19. [MDA2] pripune v vz prepune
20. [MDA2] pripus sn vz prepus1
21. [DLRLC] PREPUNE1, prepun, vb. III. Tranz. (Azi popular, mai ales în Mold.) A-și închipui pe cineva ca autor al unei fapte, a presupune (că este cineva sau ceva), a avea o bănuială, a bănui. Panaite Cîmpanu, advocatul, e cel roșcovan, pe care îl prepun eu că are să puște dropia. SADOVEANU, O. L. 68. Iată-mă-s... într-o casă necunoscută și lîngă o persoană pe care nici măcar nu o prepun. ALECSANDRI, T. 314. ♦ A prevesti. Și-a amintit de zvonurile suratelor, care prepuneau acelui fecioraș noroace de dragoste. SADOVEANU, M. C. 33. Din împăcarea aceasta nu aștepta vreun bine, nici prepunea vreun rău. NEGRUZZI, S. I 150. – Formă gramaticală: part. prepus.
22. [DLRLC] PREPUNE2, prepun, vb. III. Tranz. (Învechit) A însărcina pe cineva cu o funcție. Jafurile și tîlhăriile oamenilor direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților au fost nepomenite. GHICA, S. A. 57.
23. [DN] PREPUȚ s.n. Piele încrețită care acoperă glandul. [< lat. praeputium, cf. fr. prépuce].
24. [MDN '00] PREPUȚ s. n. piele încrețită care acoperă glandul penisului. (< lat. praeputium, fr. prépuce)
25. [Șăineanu, ed. VI] prepune v. a intra în bănuieli. [Lat. PRAEPONERE, cu sensul lui SUPPONERE].
26. [Scriban] prepún și -púĭ, -pús, a -púne v. tr. (lat. prae-pónere, a pune înainte. V. pun). Adaug, pun în loc: prepuse cămileĭ capul bouluĭ (Cant.), a prepune un tiv uneĭ rochiĭ (fiind-că nu s’a ajuns stofa), acest om și-a prepus o barbă falsă. Substituĭ, pun în loc: a prepune un om al tăŭ la o afacere. Vechĭ (ca vsl. prĭe-ložiti). Pun ca să vadă, spun: a prepune cuĭva un cuvînt. Presupun. Est. Bănuĭesc: prepunea că el e hoțu, îl prepunea că e hoț. Vechĭ. Transpun, traduc. Transcriŭ, copiez. – Și pri- (Dos.).
27. [Scriban] pripún, V. prepun.
28. [DOOM 3] prepus1 adj. m., s. m., pl. prepuși; adj. f. prepusă, pl. prepuse
29. [DOOM 3] prepus2 (pop.) s. n., pl. prepusuri
30. [DOOM 2] prepus1 adj. m., s. m., pl. prepuși; adj. f. prepusă, pl. prepuse
31. [DOOM 2] prepus2 (pop.) s. n., pl. prepusuri
32. [DOOM 3] prepune (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepun, 2 sg. prepui, 3 sg. prepune, perf. s. 1 sg. prepusei, 1 pl. prepuserăm, m.m.c.p. 1 pl. prepuseserăm; conj. prez. 1 sg. să prepun, 2 sg. să prepui, 3 să prepună; ger. prepunând; part. prepus
33. [DOOM 3] prepuț s. n., pl. prepuțuri
34. [DOOM 2] prepune (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepun, 2 sg. prepui, 1 pl. prepunem, perf. s. 1 sg. prepusei, 1 pl. prepuserăm; conj. prez. 3 să prepună; ger. prepunând; part. prepus
35. [DOOM 2] prepuț s. n., pl. prepuțuri
36. [DER] prepune (prepun, prepus), vb. – 1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. Lat. praepōnĕre (Pușcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se folosește azi cu sensul 3. – Der. prepus, s. n. (suspiciune, îndoială); prepuelnic (var. prepuitor), adj. (suspicios). Cf. pune.
37. [Onomastic] PREPUS subst. -a b., olt. (17 B III 285; Glos); Prepuseaștii fam. (AO XIX 190).
38. [DAR] prepus, prepusuri, s.n. 1. (înv. și pop.) bănuială, presupunere; suspiciune, îndoială. 2. (reg.) bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi, folosită la construirea unei case.
39. [DAR] prepune, prepun, vb. III (înv. și reg.) 1. a pune, a așeza înainte. 2. a pune, a așeza în loc; a înlocui. 3. a adăuga, a înnădi. 4. (fig.) a întreba. 5. (despre texte originale) a copia. 6. (despre opere scrise, texte) a traduce (în altă limbă). 7. a presupune, a bănui; a suspecta. 8. a nu avea încredere în cineva sau ceva; a se îndoi. 9. a prevesti. 10. (despre oameni) a învesti, a însărcina cu o anumită funcție, misiune; a numi într-un post. 11. (despre oameni) a cunoaște (de mai înainte). 12. (refl.) a se lăsa antrenat la ceva. 13. (despre cereale) a semăna a doua oară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL