1. [DEX '09] PREPOZIȚIONAL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel.
2. [MDA2] prepozițional, ~ă a [At: IORDAN, L. R. A. 288 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr prépositionnel] (D. anumite construcții gramaticale) Construit cu ajutorul unei prepoziții.
3. [DLRLC] PREPOZIȚIONAL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. Caz prepozițional, a Multe substantive, în combinație cu prepoziții, devin adverbe... ba chiar locuțiuni prepoziționale. GRAUR, F. L. 145. – Pronunțat: -ți-o-.
4. [DN] PREPOZIȚIONAL, -Ă adj. Construit cu o prepoziție; cerut de o prepoziție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. prépositionnel].
5. [MDN '00] PREPOZIȚIONAL, -Ă adj. (despre construcții gramaticale) construit cu o prepoziție. (< fr. prépositionnel)
6. [Scriban] *prepoziționál, -ă adj. (după prepozițiune. Cp. cu adițional). Gram. Relativ la prepozițiune. Genitivu saŭ dativu prepozițional, acel format cu de saŭ la, ca: ministeru de justiție, am dat apă la găinĭ îld. ministru justițiiĭ, am dat apă găinilor. Locuțiune prepozițională care ține loc de prepozițiune (ca de-a lungu). – Se zice și prepozitiv. V. conjuncțional.
7. [DOOM 3] prepozițional (desp. -ți-o-) adj. m., pl. prepoziționali; f. prepozițională, pl. prepoziționale
8. [DOOM 2] prepozițional (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționali; f. prepozițională, pl. prepoziționale
9. [DTL] PREPOZIȚIONAL, -Ă adj. (cf. fr. prépositionnel): în sintagmele atribut prepozițional, caz prepozițional, complement prepozițional, element predicativ suplimentar prepozițional, formă prepozițională, locuțiune prepozițională și perifrază prepozițională (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL