1. [DEX '09] PREPOZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”.
2. [MDA2] prepozit sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 242v/5 / S și: ~pos~ / V: (înv) prop~ / Pl: ~iți / E: lat praepositus, ger Präpositus] 1 (Înv) Căpetenie. 2 (În ierarhia bisericii catolice) Cleric de rang înalt, care îndeplinește o funcție administrativă importantă. 3 (Înv) Reprezentant al puterii, cu funcție temporară în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. 4 (Înv) Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin.
3. [DLRLC] PREPOZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia bisericii catolice) Preot de rang înalt, care îndeplinește o funcție administrativă importantă. Acestea se petrecură înainte de sosirea lui. Dimitrie Napradi, prepozitul Aradului. BĂLCESCU, O. II 143.
4. [DN] PREPOZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus].
5. [MDN '00] PREPOZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus)
6. [Șăineanu, ed. VI] prepozit m. 1. căpetenie, mai marele: prepozitul Ardealului BĂLC.; 2. cel pus în fruntea unei biserici catolice.
7. [Scriban] *prepózit m. (lat. prae-pósitus, d. prae, înainte, și pósitus, pus; it. prevosto, fr. prévôt. V. pun, de- și im-pozit). Maĭ mare, stariț, șef, prezident, guvernator.
8. [MDA2] propozit1 sm vz prepozit
9. [DOOM 3] prepozit s. m., pl. prepoziți
10. [DOOM 2] prepozit s. m., pl. prepoziți
11. [DER] prepozit (prepoziți), s. m. – Superior, șef. Lat. praepositus (sec. XIX).
12. [DRAM 2021] prepózit, prepoziți, s.m. Cleric de rang înalt, care îndeplinește o funcție administrativă: „…în calitate de inspector suprem al școlilor greco-catolice românești din cadrul diecezei de Gherla a fost numit prepozitul Macedon Pop” (Amicul Școalei, nr. 1, Sibiu, ian. 1860). – Din lat. praepositus „cap; șef” (sec. XIX) (DEX, DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL