1. [DEX '09] PREPOTENȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia.
2. [MDA2] prepotență sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~țe / E: fr prépotence, ger Präpotenz] 1[1] (Rar) Autoritate absolută.
3. [DN] PREPOTENȚĂ s.f. (Rar) Putere superioară, autoritate preponderentă. [Cf. fr. prépotence, lat. praepotentia].
4. [MDN '00] PREPOTENȚĂ s. f. 1. atotputernicie; autoritate absolută. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenți mult mai asemănători lui decât în mod obișnuit. (< fr. prépotence, lat. praepotentia)
5. [DOOM 3] prepotență (rar) s. f., g.-d. art. prepotenței; pl. prepotențe
6. [DOOM 2] prepotență (rar) s. f., g.-d. art. prepotenței; pl. prepotențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL