1. [DEX '09] PRICHICI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok.
2. [MDA2] prichici sn [At: I. IONESCU, ap. CADE / V: (îvr) ~ipi~, (reg) prăpti~, prepi~, prepti~, ~chic, ~ipti~, ~iti~ / E: ucr припічок] 1 (Pop) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1 la vatra țărănească, la cuptor sau la horn, pe care se așază, de obicei, diverse obiecte casnice. 2 (Reg) Prelungire sub formă de pat a sobei ori a cuptorului. 3 (Reg) Laviță pusă lângă sobă sau cuptor. 4 (Pop) Margine de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină Si: pervaz. 5 (Rar) Margine de sus a balustradei unui pridvor. 6 (Mun) Scobitură făcută în zidul pivniței Si: (reg) prici3 (1).
3. [DLRLC] PRICHICI, prichiciuri, s. n. (Mold.) Margine îngustă, ieșită în afară, a hornului, a cuptorului, a vetrei etc. Motănașul țupăi delicat pe horn, pe prichici și jos. SADOVEANU, B. 32. Pe prichiciul pridvorului. străjuiește o ulcică verzuie de lut. REBREANU, I. 10. Cînd mă gîndesc... la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel... parcă-mi saltă și acuma inima de bucurie. CREANGĂ, A. 33. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o poliță. Își sorbi vinul pe care i-l pusese Simion dinainte, pe prichiciul ferestrei. SADOVEANU, F. J. 94.
4. [Scriban] prichícĭ (Mold.) și prepícĭ (Trans.) n., pl. cĭurĭ și ce (din răd. slavă pek, de unde bg. pripek, loc expus soareluĭ, sîrb. pripeka, pîrlire, arșiță, rus. pripëka, loc ars, pripekátĭ, pripéčĭ, a arde, a distruge. V. pecie, pripec, pripesc). Poliță sus orĭ jos la sobă, la vatră, la fereastră: puse ibricu pe prichicĭu sobeĭ. V. corlată, glaf.
5. [MDA2] prăptici sn vz prichici
6. [MDA2] prepici sn vz prichici
7. [MDA2] preptici sn vz prichici
8. [MDA2] prichic sn vz prichici
9. [MDA2] pripici sn vz prichici
10. [MDA2] priptici sn vz prichici
11. [MDA2] pritici sn vz prichici
12. [Șăineanu, ed. VI] prichiciu n. Mold. prispa căminului sau hornului: sprijinit cu picioarele de prichiciu CR. [In loc de pripiciu: cf. ceh. PRIPECEK, corlată].
13. [Scriban] prepícĭ, V. príchicĭ.
14. [DOOM 3] prichici (pop.) s. n., pl. prichiciuri
15. [DOOM 2] prichici (pop.) s. n., pl. prichiciuri
16. [MDO] prichici
17. [DER] prichici (prichiciuri), s. n. – (Mold.) Poliță, raft de horn. – Var. Trans. prepici. Maram. priptici. Sl., cf. sb. pripecak „marginea din față a hornului”, ceh. pripecek „bancă de cărămizi lîngă vatră” (Cihac, II, 249; Tiktin), din sl. pesti, peką „a frige”. – Der. din rut. prykydka „înnăditură” (Candrea) nu este probabilă.
18. [DRAM 2015] preptici, (prepici, priptici), s.m. – (reg.) Scândura din jurul vetrei (Bud, 1908; Nistor, 1980): „Șade moșu pă preptici, / Tăt stă zgârci ca un arici” (Papahagi, 1925: 219). – Din ucr. propiceok (MDA); posibil în rel. cu prepi „a dogori, a arde”, contaminat cu prici „pat rudimentar”.
19. [DRAM 2015] priptici, s.m. – v. preptici („scândura din jurul vetrei”).
20. [DRAM] preptici, (prepici, priptici), s.m. – Scândura din jurul vetrei (Bud 1908; Nistor, 1980): „Șade moșu pă preptici, / Tăt stă zgârci ca un arici” (Papahagi 1925: 219). – Din ucr. propiceok (MDA).
21. [DRAM] priptici, s.m. – v. preptici.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL