1. [MDA2] prepeleci sn vz prepeleac
2. [DLRLC] PREPELECI, prepeleci, s. m. (Transilv.) Căpiță de fîn. Aceste «clăi de fîn de pădure» se numesc la singular prepeleci, după numele lemnului subțire și lung care se împlîntă în pămînt. PAMFILE, A. R. 159.
3. [DLRM] PREPELECI, prepeleci, s. m. (Reg.) Căpiță de fîn. – Din prepeleac.
4. [DEX '09] PREPELEAC, prepelece, s. n. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile răsucite și întoarse în sus, în furculiță. 2. Prăjină cu crăcane sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. ♦ Căpiță clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt trecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Pl. și: (m.) prepeleci. – Var.: prepeleag s. n.] – Et. nec.
5. [DEX '09] PREPELEAG s. n. v. prepeleac.
6. [MDA2] perpeleac sn vz prepeleac
7. [MDA2] perpeliag sn vz prepeleac
8. [MDA2] perpelig sn vz prepeleac
9. [MDA2] pipirlig[1] sn vz prepeleac
10. [MDA2] pirpileac[1] sn vz prepeleac
11. [MDA2] pirpiliag sn vz prepeleac[1]
12. [MDA2] pirpilig[1] sn vz prepeleac
13. [MDA2] prepelac sn vz prepeleac
14. [MDA2] prepeleac [At: NECULCE, L. 105 / V: (reg) perp~, perpeliag, perpelig, ~lac, ~leag[1], ~leci, ~lic, ~lici, ~lig, ~liț, prip~, pripil~ / Pl: ~ece, (reg) ~ace, ~uri, (rar, sm) ~eci / E: nct] 1 sn Par1 cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. 2 sn (Pop; pgn) Par1 (1). 3 av (Reg; îe) A fi gol ~ A fi foarte sărac. 4 a (Reg; d. cozile sau coarnele animalelor) Care este drept și ascuțit ca un par1. 5 sn (Reg) Scară rudimentară formată dintr-un stâlp în care sunt bătute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. 6 sn (Olt; îf prepeleag) Stâlp din mijlocul ariei, în jurul căruia se învârt caii pentru a treiera grâul. 7 sn (Mun) Prăjină crăpată la vârf, care se folosește la culesul fructelor din pom Si: (reg) pișcătoare. 8 sn (Reg) Stâlp în perete de care se fixează fereastra sau ușa unei case. 9 sn (Pop) Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. 10 sn (Pex) Căpiță clădită pe o prăjină. 11 sn (Buc) Barieră din lemn. 12 sn (Mun) Băț prevăzut la unul dintre capete cu două bețișoare încrucișate, cu care se bat urzicile fierte. 13 sn (Reg) Dispozitiv prevăzut cu cârlige de care se agață carnea la măcelărie. 14 sn (Reg) Bețișor pe care se înșiră fructe sau flori. 15 sn (Trs) Par lung care se pune pe acoperișul caselor. 16 sn (Reg) Foișor sau platformă de lemn înălțată pe stâlpi, care servește drept loc de pază la câmp, la vie etc. 17 sn (Reg; îf prepeleag) Construcție rudimentară care servește ca adăpost ciobanilor și țăranilor la câmp. 18 sn (Reg; pex; îf prepeleag) Casă urâtă. 19 sn (Îrg; îf prepeleag) Roată de plug fără obadă, numai cu spițe. 20 sn (Ent; Mun) Molie-de-casă (Oniscus irarius). 21 sn (Reg; dep) Persoană înaltă. 22 sn (Reg; dep) Tânăr ușuratic. 23 sn (Reg; dep) Om bleg, neputincios.
15. [MDA2] prepeleag sm vz prepeleac
16. [MDA2] prepelic sn vz prepeleac
17. [MDA2] prepelici sn vz prepeleac
18. [MDA2] prepelig sn vz prepeleac
19. [MDA2] prepeliț sn vz prepeleac
20. [MDA2] pripeleac sn vz prepeleac
21. [MDA2] pripileac sn vz prepeleac
22. [DEX '98] PREPELEAC, prepeleci, s. m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile răsucite și întoarse în sus, în furculiță. 2. Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. ♦ Căpiță clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Var.: prepeleag s. m.] – Et. nec.
23. [DEX '98] PREPELEAG s. m. v. prepeleac.
24. [DLRLC] PREPELEAC, prepeleci, s. m. (Regional) 1. Par înfipt în pămînt, avînd din loc în loc crăcane scurte, în care gospodinele de la țară țin oalele sau agață diferite obiecte. Apoi paloșul scotea, Patru ciosvîrți îl făcea Și-n prepeleac îl punea. TEODORESCU, P. P. 593. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi foarte sărac și neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile în furculiță, răsucite și întoarse în sus. 2. Prăjină sau înjghebare de mai multe prăjini, pe care se clădesc căpițele de fîn sau de trifoi; claie de fîn făcută pe o astfel de prăjină. Cînd căpițele sînt mari... se pune sub ele un prepeleac. PAMFILE, A. R. 159. Uscarea finului, a luțernei și a trifoiului se face pe prepeleci. id. ib. 157. 3. (Regional) Scară formată dintr-un stîlp prin care sînt petrecute cuie lungi de lemn, ca să se poată urca cineva în vîrf. – Variantă: prepeleag (SADOVEANU, O. V 457, PĂSCULESCU, L. P. 296) s. m.
25. [Șăineanu, ed. VI] prepeleag n. Mold. crăcană sau par cu cuie de care se atârnă fân, oale, etc.: pentru un loc de prepeleag POP. [Și prepeleac = rut. PRYPRYLĬAKA].
26. [Scriban] perpeleác, V. prepeleac.
27. [Scriban] prepeleác și -eág n., pl. ece, ege (rut. [Cihac] prypýlĭaka). Par saŭ ramură înfiptă în pămînt în care se pun oalele la scurs. Scară fixă compusă dintr’un stîlp străbătut de niște bețe care servesc ca trepte. Turn de lemn de observat hoțiĭ la o vie (numit și catargă). Prăjină ramificată la un capăt cu care se culeg poamele pe care nu le poțĭ ajunge cu mîna (V. caĭer). Bețișor pe care înșirĭ niște poame orĭ niște florĭ. Stîlp ramificat în prejuru căruĭa se clădește claĭa ca să stea fînu maĭ înfoĭat, și așa să se păstreze maĭ bine. – Și perp-. V. sărciner.
28. [DOOM 3] prepeleac s. n., pl. prepelece
29. [DOOM 2] prepeleac s. n., pl. prepelece
30. [MDO] prepeleac
31. [IVO-III] prepeleac, -lece.
32. [DER] prepeleac (prepeleci), s. m. – 1. Par cu crăcane, pentru a servi drept suport. – 2. Stîlp, scară. – Var. prepeleag, perpeleac, Trans. prepelici. Origine incertă. După Cihac, II, 289, din rut. prypyljaka; dar cuvîntul nu a fost identificat, cf. Tiktin. După acesta, dintr-un sl. *prepeljakŭ „mobilă pe care se așază prepelițele”, cf. prepeliță, dar această ipoteză nu este convingătoare. Ca obiect servește pentru a așeza pe crăcile sale diferite obiecte, ca haine, vase, fîn, pentru a le usca la soare, poate s-ar putea pleca de la var. perpeleac < perpeli „a se arde, a se prăji”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL