1. [MDA2] preoțit sm, am [At: EUSTRATIE, PRAV. 39/18 / P: pre-o~ / Pl: ~iți / E: preoți] 1-2 (Persoană) care a fost învestită în funcția de preot (2).
2. [DLRLC] PREOȚIT, preoțiți, adj. m. Făcut preot, hirotonisit, popit.
3. [DEX '09] PREOȚI, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot.
4. [MDA2] preoți [At: PRAV. GOV. 12r/6 / P: pre-o~ / V: (înv) preuți, (reg) priuți / Pzi: ~țesc / E: preot] 1-2 vtr A (se) face preot (2) Si: a (se) hirotonisi, (pfm) a (se) popi2. 3 vi (Înv) A exercita funcția de preot (2) Si: a păstori, (pfm) a popi2.
5. [MDA2] preuți v vz preoți
6. [MDA2] priuți v vz preoți
7. [DLRLC] PREOȚI, preoțesc, vb. IV. Tranz. A face preot, a hirotonisi; a popi.
8. [Șăineanu, ed. VI] preoțì v. a fi, a se face preot: cei ce voiau să se preoțească.
9. [Scriban] 2) preuțésc v. tr. (d. preut). Est. Fac preut. V. intr. Funcționez ca preut: a preuțit 50 de anĭ. – În vest preo-. V. popesc 2.
10. [DOOM 3] preoți (a ~) (desp. pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțesc, 3 sg. preoțește, imperf. 1 preoțeam; conj. prez. 1 sg. să preoțesc, 3 să preoțească
11. [DOOM 2] preoți (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțesc, imperf. 3 sg. preoțea; conj. prez. 3 să preoțească
12. [D.Religios] preoțit, preoțiți adj. Care a fost făcut preot; popit. – Din preoți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL