1. [DEX '09] PRENUMĂRARE, prenumărări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) prenumăra. [Var.: prenumerare s. f.] – V. prenumăra.
2. [MDA2] prenumărare sf [At: POLIZU / V: (înv) ~mer~ / Pl: ~rări / E: prenumăra] 1 (Asr) Încadrare printre... 2 (Îvr) Enumerare. 3 (Înv) Abonare la o publicație periodică.
3. [DLRLC] PRENUMĂRARE, prenumărări, s. f. (Învechit) Faptul de a (se) prenumăra; înșirare, enumerare. (Atestat în forma prenumerare) Spre a avea o prenumerare exactă și deplină a deosebitelor înțelesuri ale vorbei «satura», în limba latină, vom traduce din gramaticul Festu cuvintele următoare. ODOBESCU, S. I 37. – Variantă: prenumerare s. f.
4. [DEX '09] PRENUMERARE s. f. v. prenumărare.
5. [MDA2] prenumerare sf vz prenumărare
6. [DOOM 3] prenumărare (rar) s. f., g.-d. art. prenumărării; pl. prenumărări
7. [DOOM 2] prenumărare (rar) s. f., g.-d. art. prenumărării; pl. prenumărări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL