1. [MDA2] prenoire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: prenoi] (Îvr) Reparare.
2. [DEX '09] PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în- – Var.: prenoi vb. IV] – Pre1- + înnoi.
3. [DEX '09] PRENOI vb. IV v. preînnoi.
4. [MDA2] preînnoi [At: CARAGEA, L. 11 / 5 / P: pre-în~ / V: prennoi / Pzi: ~esc / E: pre- + înnoi] (Înv) 1-2 vtr A (se) reînnoi. 3 vt A restaura, a renova o clădire, un monument. 4-5 vtr A (se) redeștepta. 6-7 vtr A (se) împrospăta. 8 vt A relua. 9 vt A repeta.
5. [MDA2] prennoi v vz preînnoi
6. [MDA2] prenoi vt [At: N. TEST. (1648), 267r/27 / V: (înv) prinoi / Pzi: ~esc / E: pre + noi3] 1 (Înv) A înnoi. 2 (Înv) A relua. 3 (Înv) A repeta. 4 (Îrg) A renova. 5 (Îrg) A restaura.
7. [MDA2] prinoi v vz prenoi
8. [DEX '98] PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-. – Var.: prenoi vb. IV] – Pre1- + înnoi.
9. [DLRLC] PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la clădiri, mai ales la monumente vechi) A restaura, a renova. (Atestat în forma prenoi) Sînt palatele și mănăstirea lui Matei Basarab, mai apoi prenoite de Constantin-vodă Brîncoveanu. ODOBESCU, S. II 425. Cetate frumoasă și vrednică de vedere, prenoită din zilele lui Carol al Vl-lea. GOLESCU, Î. 29. 2. Refl. (Despre sunete) A se reînnoi, a se repeta. Le veni la auz o ușoară cîrîitură ascuțită, care se preînnoia des și mereu. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. – Variantă: prenoi vb. IV.
10. [Șăineanu, ed. VI] prenoì v. a face din nou, a restaura.
11. [DOOM 3] preînnoi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiesc, 3 sg. preînnoiește, imperf. 1 preînnoiam; conj. prez. 1 sg. să preînnoiesc, 3 să preînnoiască
12. [DOOM 2] preînnoi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiesc, imperf. 3 sg. preînnoia; conj. prez. 3 să preînnoiască
13. [DAR] prenoire, prenoiri, s.f. (înv.) prenoială (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL