1. [DEX '09] PREMONIȚIE, premoniții, s. f. Presimțire, fără un motiv rațional, a unui fapt viitor și care, uneori, se realizează prin intermediul viselor (vise premonitive). – Din fr. prémonition.
2. [MDA2] premoniție sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr prémonition] Presimțire a unor fapte viitoare, în general fără motivare rațională.
3. [DEX '98] PREMONIȚIE, premoniții, s. f. Nume dat fenomenului de presimțire a unor fapte viitoare, în general fără motivare rațională. – Din fr. prémonition.
4. [DN] PREMONIȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care oratorul prepară auditoriul în vederea unui anumit fapt care ar putea să displacă; premuniție (2) [în DN]. 2. Senzație care precedă, care anunță un fapt; prevestire, avertisment. [Var. premonițiune s.f. / < fr. prémonition, lat. praemonitio].
5. [MDN '00] PREMONIȚIE s. f. presimțire, presentiment. (< fr. prémonition)
6. [DN] PREMONIȚIUNE s.f. v. premoniție.
7. [DOOM 3] premoniție (desp. -ți-e) s. f., art. premoniția (desp. -ți-a), g.-d. art. premoniției; pl. premoniții, art. premonițiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] premoniție (-ți-e) s. f., art. premoniția (-ți-a), g.-d. art. premoniției; pl. premoniții, art. premonițiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL