1. [DEX '09] PREMEDITAȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiune s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.
2. [MDA2] premeditație sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iune, ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr préméditation] 1 (Înv) Chibzuire. 2 (Asr) Premeditare (2).
3. [DLRLC] PREMEDITAȚIE, premeditații, s. f. (Învechit) Premeditare. (Atestat în forma premeditațiune) Domnule, acesta-i un act de premeditațiune din parte-ți. ALECSANDRI, T. 1713. – Variantă: premeditațiune s. f.
4. [DN] PREMEDITAȚIE s.f. (Rar) Premeditare. [Gen. -iei. / < fr. préméditation, lat. praemeditatio].
5. [DEX '09] PREMEDITAȚIUNE s. f. v. premeditație.
6. [MDA2] premeditațiune sf vz premeditație
7. [MDA2] premedităciune sf vz premeditație
8. [Șăineanu, ed. VI] premeditați(un)e f. 1. acțiunea de a premedita; 2. Jur. plan chibzuit ce a preces execuțiunea unei crime: premeditațiunea este o circumstanță agravantă.
9. [Scriban] *premeditațiúne f. (lat. prae-meditatio, -ónis. Precugetare, acțiunea de a premedita: crimă comisă cu premeditațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.
10. [DOOM 3] premeditație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. premeditația (desp. -ți-a), g.-d. art. premeditației; pl. premeditații, pl. premeditațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] premeditație (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditația (-ți-a), g.-d. art. premeditației; pl. premeditații, pl. premeditațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL