1. [DEX '09] PREMEDITARE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.
2. [MDA2] premeditare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: premedita] 1 (înv) Chibzuire. 2 (Spc) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unei pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni Si: (asr) premeditație (2). 3-4 (Îljv) Cu ~ (În mod) premeditat Si: intenționat.
3. [DEX '98] PREMEDITARE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.
4. [DLRLC] PREMEDITARE, premeditări, s. f. Faptul de a premedita; punere la cale, pregătire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = premeditat, în mod premeditat.
5. [DN] PREMEDITARE s.f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditație. [< premedita].
6. [MDN '00] PREMEDITARE s. f. faptul de a premedita. ◊ (jur.) circumstanță agravantă în săvârșirea în mod deliberat a unei infracțiuni. (< premedita)
7. [DEX '09] PREMEDITA, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.
8. [MDA2] premedita vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~tez / E: fr préméditer] (Înv) 1 A chibzui. 2 (Pex; asr) A plănui. 3 A pune la cale o acțiune, de obicei reprobabilă Si: (asr) a precugeta, (îvr) a promedita.
9. [DLRLC] PREMEDITA, premeditez, vb. I. Tranz. A plănui, a pune la cale. Se pune la cale fuzionarea acestei societăți premeditată încă de la întemeiere, C. PETRESCU, A. 421.
10. [DN] PREMEDITA vb. I. tr. A plănui, a pune la cale (o acțiune). [< fr. préméditer, lat. praemeditari].
11. [MDN '00] PREMEDITA vb. tr. a plănui, a pune la cale. (< fr. prémediter, lat. premeditari)
12. [Șăineanu, ed. VI] premedità v. a medita un lucru înainte de a-l executa.
13. [Scriban] *premeditațiúne f. (lat. prae-meditatio, -ónis. Precugetare, acțiunea de a premedita: crimă comisă cu premeditațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.
14. [Scriban] *premeditéz v. tr. (lat. prae-méditor, -tári. V. meditez). Precuget, cuget în ainte de a comite, vorbind de fapte rele.
15. [DOOM 3] premeditare s. f., g.-d. art. premeditării; pl. premeditări
16. [DOOM 2] premeditare s. f., g.-d. art. premeditării; pl. premeditări
17. [DOOM 3] premedita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. premeditez, 3 premeditează; conj. prez. 1 sg. să premeditez, 3 să premediteze
18. [DOOM 2] premedita (a ~) vb., ind. prez. 3 premeditează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL