1. [DEX '09] PRELUNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus.
2. [MDA2] prelung, ~ă a [At: C. CANTACUZINO, ap. CM I, 34 / Pl: ~ngi, ~nge / E: lat perlongus] 1 a Care durează mult Si: îndelungat, lung, prelungit (2). 2 av Îndelung. 3 a Care are o formă aproximativ lungă Si: alungit, lungăreț, lunguieț, prelungit (3). 4 a Care se prelungește în spațiu Si: prelungit (4). 5-6 s (Reg; îljv) În ~ (Care este) în pantă domoală, lină. 7-8 a (Îal) (Care este) puțin abrupt. 9-10 a (În mod) progresiv, pe măsură ce înaintează spre capăt.
3. [DLRLC] PRELUNG, -Ă, prelungi, -e, adj. 1. Lunguieț, lung, alungit. Capul era tineresc, cu ochii mari, negri, îngropați sub sprîncenele arctute, prelungi și sub fruntea pătrată și netedă. DUMITRIU, N. 257. E prelungă la chip, codalbă, cu ochii viorii. DELAVRANCEA, S. 42. Duțu... cu fața cam prelungă și cu ochii căprui, rămase nemișcat. SLAVICI, O. I 314. Acu spune-mi, frățioare, Nu văzuși o fată mare, Una prelungă-n obraji Și la mers măruntă-n pași? ȘEZ. VII 22. ♦ (Despre mîini) Subțire și cu degete lungi. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici... cu ochii lor uzați, cu mîinile lor prelungi și uscate. C. PETRESCU, C. V. ♦ (Despre corpul unor animale) Lung și subțire. Nevăstuicile cu trup prelung și mlădios... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. 2. Care ține mult, care durează; prelungit. Urmă un răstimp de tăcere. Apoi, prin văzduhul neguros veni chemarea prelungă, jalnică a unui corn. SADOVEANU, O. I 452. Din patul alb și imobil... răspunse o exclamație prelungă, dureroasă. GALACTION, O. I 201. Și gemet infioară firea Prelung și greu ca o furtună. GOGA, P. 25. ◊ Loc, adv. (Rar) În prelung = prelungit, îndelung. O flacără roșcată, un trosnet, la care răspunde în prelung deal după deal. CARAGIALE, O. I 320. ◊ (Substantivat, în loc. prep.) În prelungul... = în lungul, de-a lungul. [Movilele] stau semănate în prelungul cîmpiei, ca sentinele mute. ODOBESCU, la TDRG. ◊ (Adverbial) Mazurii chiuiră deodată prelung și le răspunseră răcnete cumplite la marginea satului. SADOVEANU, O. VII 170. Un clopoțel suna prelung și cu răstimpuri, ANGHEL-IOSIF, C. L. 75.
4. [Șăineanu, ed. VI] prelung a. 1. lungăreț; 2. fig. care continuă, care durează mult: sunet prelung. [Lat. PERLONGUS].
5. [Scriban] prelúng, -ă adj. (pre- și lung saŭ lat. per-longus). Lungăreț: față prelungă. Prelungit, care durează mult: sunet prelung. Adv. În mod prelung: a răsuna prelung.
6. [DOOM 3] prelung adj. m., f. prelungă; pl. m. și f. prelungi
7. [DOOM 2] prelung adj. m., f. prelungă; pl. m. și f. prelungi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL