1. [DEX '09] PREISTORIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique.
2. [MDA2] preistoric, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 421 / P: pre-is~ / V: (rar) prehi~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr préhistorique] 1 Care aparține preistoriei (1). 2 Din timpul preistoriei (1). 3 Privitor la preistorie (1). 4 Specific preistoriei (1). 5 (Fig; gmț) Învechit.
3. [DLRLC] PREISTORIC, -Ă, preistorici, -e, adj. Referitor la preistorie, din timpul preistoriei. Cimitirul de animale preistorice din care s-au format zăcămintele petrolifere din Valea Prahovei. BOGZA, V. J. 36. Un idol ciudat, care pentru sălbaticii preistorici era un chip sfînt, pentru noi e lucru «de petrecere». GHEREA, ST. CR. I 98. ◊ Fig. (Glumeț) Foarte vechi; învechit, perimat, de modă veche. Acum vezi și dumneata... ce idei preistorice are! C. PETRESCU, Î. II 248. De cîte ori o ceapă, un cățel de usturoi și o coajă preistorică de pîne nu ți-ar înlesni nălucirea de o clipă a unui ospăț. HOGAȘ, M. N. 97.
4. [DN] PREISTORIC, -Ă adj. Referitor la preistorie, din preistorie. ♦ (Fig.; glumeț) Străvechi; învechit, perimat. [Cf. fr. préhistorique].
5. [MDN '00] PREISTORIC, -Ă adj. referitor la preistorie. ◊ (fam.) străvechi; învechit. (< fr. préhistorique)
6. [Șăineanu, ed. VI] preistoric a. care a preces epoca istorică: timpuri preistorice.
7. [Scriban] *preistóric, -ă adj. (pre 2 și istoric). Anterior istoriiĭ, din timpurile din care nu există documente scrise: epoca preistorică se împarte în treĭ etățĭ (cea de peatră, cea de bronz și cea de fer). Relativ la preistorie: arheologia preistorică. Fig. Iron. Antediluvian, de la patru-zecĭ și opt, de modă veche: un frac preistoric.
8. [MDA2] prehistoric, ~ă a vz preistoric
9. [DOOM 3] preistoric adj. m., pl. preistorici; f. preistorică, pl. preistorice
10. [DOOM 2] preistoric adj. m., pl. preistorici; f. preistorică, pl. preistorice
11. [DE] PREISTÓRIC, -Ă (< fr.) adj. Care aparține preistoriei, care se referă la preistorie. ◊ Artă p. = artă dezvoltată în epocile încadrate în preistorie. Apărută în Paleoliticul superior, plastica p. s-a dezvoltat în jurul a două teme fundamentale – figura umană și reprezentările animaliere -, învestite cu valori magice și religioase. Cele mai de seamă manifestări de a.p. sunt picturile și desenele rupestre gravate din grote (Lascaux, Mas d’Azil, Altamira, Peche Merle, Font-de-Gaume, Lartet) și defilee (Tassili, Čatal Hüyük ș.a.), statuetele („Venus” din Willendorf, „Venus” din Lespugue, idoli, statuete animaliere), gravuri pe piatră, os și corn, ceramica cu o remarcabilă înflorire în Neolitic (Cucuteni) și, spre sfârșitul Neoliticului, monumentele megalitice (Stonehenge, Karnak). ♦ Fig. Foarte vechi; perimat, învechit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL