1. [DEX '09] PREFĂCĂTORIE, prefăcătorii, s. f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie.
2. [MDA2] prefăcătorie sf [At: MARCOVICI, C. 44/11 / V: (reg) prif~ / Pl: ~ii / E: prefăcător + -ie] Mod de comportare sau de manifestare a unei persoane, lipsit de sinceritate, opus adevăratelor sale convingeri și sentimente, adoptat cu scopul de a induce în eroare sau a înșela buna-credință a cuiva Si: ipocrizie, fățărnicie, simulare (înv) prefăcanie (1), prefăcătură (2), (îvr) prefăcăciune.
3. [DLRLC] PREFĂCĂTORIE, prefăcătorii, s. f. Mod de a se înfățișa, de a vorbi, de a lucra al cuiva, necorespunzător cu adevăratele sale gînduri, sentimente etc., cu scopul de a înșela buna-credință a altuia; simulare. V. ipocrizie. Cugeta că, mai cu marghiolii, mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să-nșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109. Măcar o dată pe săptămînă trebuia s-o apuce migrena; nici nu-l tăia prin cap pe Stănilescu că-i prefăcătorie, de vreme ce el singur suferea adesea de nervi. CONTEMPORANUL, VIII 210.
4. [Șăineanu, ed. VI] prefăcătorie f. ipocrizie.
5. [Scriban] prefăcătoríe f. (d. prefac, prefăcut). Ipocrizie, fățărnicie, simularea unor sentimente pe care nu le aĭ.
6. [MDA2] prifăcătorie sf vz prefăcătorie
7. [DOOM 3] prefăcătorie s. f., art. prefăcătoria, g.-d. art. prefăcătoriei; pl. prefăcătorii, art. prefăcătoriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] prefăcătorie s. f., art. prefăcătoria, g.-d. art. prefăcătoriei; pl. prefăcătorii, art. prefăcătoriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL