1. [DEX '09] PREFERIT, -Ă adj. v. preferat.
2. [MDA2] preferit, ~ă a vz preferat
3. [DEX '09] PREFERA, prefer, vb. I. Tranz. A da întâietate sau precădere unui lucru, unei situații sau unei ființe, în raport cu altceva sau cu altcineva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu altcineva; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. ◊ Loc. adv. De preferat = preferabil. [Var.: (înv.) preferi vb. IV] – Din fr. préférer.
4. [DEX '09] PREFERAT, -Ă, preferați, -te, adj. Care este apreciat, dorit sau ales înaintea altuia, fiind considerat mai bun, mai valoros, mai important etc.; pentru care cineva are o preferință. ♦ (Substantivat) Ființă pe care cineva o preferă, o iubește mai mult. [Var.: (înv.) preferit, -ă adj.] – V. prefera.
5. [DEX '09] PREFERI vb. IV v. prefera.
6. [MDA2] prefera vt [At: HELIADE, D. J. 127 / 24 / V: (înv) ~ri / Pzi: prefer, (înv) ~rez / E: fr préférer cf lat praeferre] 1 A da întâietate sau precădere în raport cu altceva sau cu altcineva. 2 A aprecia mai mult, a avea predilecție pentru ceva sau cineva. 3 A considera mai bun, mai valoros, mai important, în raport cu altceva sau cu altcineva Si: (înv) a protimisi, (îvr) a nostimivisi.
7. [MDA2] preferat, ~ă [At: DRLU / V: (înv) ~rit / Pl: ~'ați, ~e / E: prefera] 1 a Care este apreciat, ales sau dorit înaintea altuia, fiind considerat mai bun, mai valoros, mai important. 2 a Pentru care cineva manifestă o preferință Si: favorit. 3 smf Ființă pe care cineva o iubește mai mult. 4-5 a (Îljv) De ~ (În mod) preferabil.
8. [MDA2] preferi v vz prefera
9. [DLRLC] PREFERA, prefer, vb. I. Tranz. A da întîietate sau precădere unui lucru, unei situații sau unei persoane în raport cu altceva sau altcineva; a alege ceva sau pe cineva înaintea altuia; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. Preferă pe un străin... om sărac și prigonit, care trăia pentru o singură pasiune veche și ireductibilă: eliberarea patriei lui. SADOVEANU, E. 239. Să ne stabilim fie la Paris, fie la Berlin, pe care îl preferam din cauza preocupărilor mele în filozofie. CAMIL PETRESCU, U. N. 43. ◊ (Urmat de un infinitiv sau de o completivă construită cu conjunctivul) Prefer să spun în proză ce gîndesc. BENIUC, V. 29. Decît să asist la asemenea barbarii, prefer să mă retrag, domnule prefect! zise Titu căutînd să-și ia o mutră cît mai demnă. REBREANU, R. II 285. Spre a scăpa de tirania guvernului și spre a se bucura de folosurile ce le da scutirea dăjdiilor și protecția unui stăpîn puternic [moșnenii] preferară a se vinde ei cu moșiile lor cu un preț prea ușure. BĂLCESCU, O. I 138. ◊ Loc. adj. și adv. De preferat = preferabil. – Prez. ind. și: (învechit) preferez (KOGĂLNICEANU, S. 230). – Variantă: preferi (GHEREA, ST. CR. I 367, NEGRUZZI, S. I 335) vb. IV.
10. [DLRLC] PREFERAT, -Ă, preferați, -te, adj. Ales sau dorit înaintea altuia, apreciat ca mai bun; pentru care cineva are o preferință. Plecînd de jos, din Dorna, cineva mi-a adus un mănunchi de narciși... mi-am adus aminte că sînt florile dv. preferate. GALACTION, O. I 334. ◊ (Substantivat) Jules Verne e preferatul multora. STANCU, U.R.S.S. 34. Dintre toți copiii ea era preferata tantei Matilda. C. PETRESCU, C. V. 97. – Variantă: (învechit) preferit, -ă (ODOBESCU, S. III 49) adj.
11. [DN] PREFERA vb. I. tr. A ține mai mult (la ceva sau la cineva), a da întîietate unei situații sau unei persoane în raport cu altceva sau altcineva; a-i plăcea mai mult, a se hotărî în favoarea cuiva sau a ceva. ♦ De preferat = preferabil. [P.i. prefer, -rez, var. preferi vb. IV. [< fr. préférer, cf. lat. praeferre].
12. [DN] PREFERAT, -Ă adj., s.m. și f. Favorit. [Cf. fr. préferé].
13. [DN] PREFERI vb. IV. v. prefera.
14. [MDN '00] PREFERA vb. tr. a alege între două sau mai multe posibilități, a da întâietate unei situații, unei persoane; a avea predilecție. ♦ de ~t = preferabil. (< fr. préférer)
15. [MDN '00] PREFERAT, -Ă adj., s. m. f. predilect. (< fr. préferé)
16. [Șăineanu, ed. VI] preferì v. a se hotărî pentru cineva sau ceva mai mult decât pentru alții.
17. [Scriban] *prefér, a -á și (rar) a -í v. tr. (fr. préférer, lat. práe-fero, -férre. – El preferă, să prefere. Cp. cu confer, defer, ofer, profer și sufer). Îmĭ place maĭ mult, vreaŭ maĭ bine, admit maĭ de grabă, stimez maĭ mult: prefer limonada vinuluĭ (dativ) saŭ în locu vinuluĭ, trebuĭe să preferĭ banuluĭ onoarea, prefer să mor de cît) să trădez patria.
18. [DOOM 3] prefera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prefer, 3 preferă; conj. prez. 1 sg. să prefer, 3 să prefere
19. [DOOM 2] prefera (a ~) vb., ind. prez. 3 preferă
20. [IVO-III] prefer, -ră 3 sg. și pl., -re 3 conj., -ra inf.
21. [DER] prefera (prefer, preferat), vb. – A considera mai bun. – Var. preferi. Fr. préférer; var., mai puțin frecventă, a avut în vedere paralelismul cu oferi, suferi, conferi etc. – Der. preferabil, adj., din fr. préférable; preferent, adj. (care preferă); preferență (var. preferință), s. f., din fr. préférence; preferanță (var. preferans(ă), preferanț), s. f. (un anumit joc de cărți, azi înv.).
22. [DE] HONESTA MORS TURPI VITA POTIOR (lat.) o moarte demnă este de preferat unei vieți rușinoase – Tacit, „Agricola”, 33.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL