1. [DEX '09] PREFERINȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferență s. f.] – Din fr. préférence.
2. [MDA2] preferință sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 382 / V: (înv) ~rență, ~renție / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: lat praeferentia, fr préférence] 1 Apreciere a unei ființe, a unui obiect, a unei situații etc. atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe ființe, obiecte, situații etc. Si: predilecție, (înv) protimisire, protimie, protimisis, (îvr) prealegere. 2 (Pex) Simpatie. 3 Înclinație față de o anume ființă Si: atracție. 4 (Îlav) De (sau, înv, cu) ~ Mai ales Si: îndeosebi. 5 (Jur; șîs drept de ~) Drept recunoscut creditorilor titulari ai unor garanții reale, ipotecă, gaj etc., sau ai unor privilegii de a fi plătiți din prețul obținut prin vânzarea silită a unor lucruri ale debitorilor lor mai înaintea altor creditori.
3. [DLRLC] PREFERINȚĂ, preferințe, s. f. Întîietate, precădere, predilecție în alegerea dintre mai mulți sau dintre mai multe. Noi... ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. Să poftești cînd ai vreme, de preferință între 5-7 p. m., ca să te pot cinsti cu un ceai. CARAGIALE, O. VII 511. Cît pentru colonia flotantă care locuiește mai în centrul orașului, ea se duce de preferință la teatruri. ALECSANDRI, S. 16. – Variantă: (învechit) preferență (ODOBESCU, S. II 206, RUSSO, S. 151) s. f.
4. [DN] PREFERINȚĂ s.f. Predilecție. ◊ De preferință = cu deosebire, mai ales. [Pl. -țe, var. preferență s.f. / cf. fr. préférence, it. preferenza].
5. [MDN '00] PREFERINȚĂ s. f. faptul de a prefera pe cineva sau ceva; predilecție. ♦ de ~ = cu deosebire, mai ales. (< fr. préférence)
6. [Șăineanu, ed. VI] preferință f. 1. act prin care se preferă o persoană sau un lucru altuia; 2. pl. semne particulare de afecțiune sau de onoare.
7. [DEX '09] PREFERENȚĂ s. f. v. preferință.
8. [MDA2] preferență sf vz preferință
9. [MDA2] preferenție sf vz preferință
10. [DN] PREFERENȚĂ v. preferință.
11. [Scriban] *preferénță f., pl. e (fr. préférence orĭ lat. praeferentia). Acțiunea de a prefera: egoizmu e o preferență pentru sine, a da preferență uneĭ persoane saŭ unuĭ lucru. Pl. Favoare, atențiune acordată cuĭva din simpatie orĭ stimă: preferențele creĭază rivalitățĭ.
12. [DOOM 3] preferință s. f., g.-d. art. preferinței; pl. preferințe
13. [DOOM 2] preferință s. f., g.-d. art. preferinței; pl. preferințe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL