1. [DN] PREFAȚARE s.f. Acțiunea de a prefața și rezultatul ei. [< prefața].
2. [DEX '09] PREFAȚA, prefațez, vb. I. Tranz. A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Din fr. préfacer.
3. [MDA2] prefața vt [At: BUL. FIL I, 178 / V: (reg) ~ția / Pzi: ~țez / E: fr préfacer] A scrie prefața unei cărți a altcuiva Si: (înv) a precuvânta (1).
4. [MDA2] prefația v vz prefața
5. [DLRLC] PREFAȚA, prefațez, vb. I. Tranz. (Rar) A scrie prefața unei cărți.
6. [DN] PREFAȚA vb. I. tr. A scrie o prefață la o carte. [Cf. fr. préfacer].
7. [MDN '00] PREFAȚA vb. tr. 1. a scrie prefața la o carte. 2. a anunța (un eveniment). (după fr. préfacer)
8. [DCR2] prefața vb. I ♦ 1. A inaugura cu un discurs ◊ „Noul an teatral va fi prefațat de artistul poporului Radu Beligan, apoi vom asista la un spectacol-recital [...]” I.B. 3 X 75 p. 2. ♦ 2. A se afla la început, a deschide ◊ „Una din clădirile de referință construite în Capitală: blocul turn din ansamblul «Ulpia» care prefațează șoseaua Pantelimon.” R.l. 7 II 79 p. 1; v. și problematic (din prefață; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
9. [DOOM 3] prefața (a ~) vb., ind. prez. 1 prefațez, 3 prefațează; conj. prez. 1 sg. să prefațez, 3 să prefațeze
10. [DOOM 2] prefața (a ~) vb., ind. prez. 3 prefațează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL