1. [DEX '09] PREEMINENȚĂ, preeminențe, s. f. 1. Demnitate, privilegiu al unui rang. 2. Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence.
2. [MDA2] preeminență sf [At: I. GOLESCU, C. / P: pre-e~ / V: (înv) prem~ / Pl: ~țe / E: fr prééminénce] (Liv) Superioritate în rang, în demnitate, în importanță, în merite, în valoare, în drepturi etc. a cuiva sau a ceva.
3. [DEX '98] PREEMINENȚĂ, preeminențe, s. f. (Livr.) Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence.
4. [DLRLC] PREEMINENȚĂ, preeminențe, s. f. Superioritate prin rang sau prin demnitatea ocupată de cineva.
5. [DN] PREEMINENȚĂ s.f. Superioritate netă. [Pron. -pre-e-. / cf. fr. prééminence, lat. praeeminentia].
6. [MDN '00] PREEMINENȚĂ s. f. 1. demnitate, privilegiu al unui rang. 2. superioritate (în rang, în merite). (< fr. prééminence, lat. praeeminentia)
7. [Șăineanu, ed. VI] preeminență f. superioritate.
8. [Scriban] preeminénță f., pl. e (lat. prae-eminentia). Superioritate în rang, demnitate, drepturĭ: a avea preeminență asupra cuĭva.
9. [MDA2] preminență sf vz preeminență
10. [DOOM 3] preeminență (superioritate) s. f., g.-d. art. preeminenței; pl. preeminențe
11. [DOOM 2] preeminență (superioritate) s. f., g.-d. art. preeminenței; pl. preeminențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL