1. [DEX '09] PREDUCEA, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf.
2. [MDA2] preducea sf [At: DAMÉ, T. 29 / V: ~uă, ~ucă, ~ucică, ~dicea, prăd~, producică, ple~, pleducică / Pl: ~ele / E: nct] 1 Unealtă de oțel asemănătoare cu o daltă mică, având tăișul de obicei circular, cu vârful ascuțit, cu care se străpunge pielea pentru a se face găuri la curele, la ciur, la opinci, în urechea oilor și a caprelor etc. Si: potricală1 (1), (reg) dăltiță, patron2, pitroc, priboi, sulă, zamba. 2 (Pex) Gaură făcută cu preduceaua (1) în mijlocul pavilionului urechii vitelor sau crestătură executată pe marginea urechii lor, ca semn de recunoaștere Si: potricală1 (2).
3. [DLRLC] PREDUCEA, preducele, s. f. Unealtă cu un cap în formă de coroană cilindrică sau conică, cu marginea exterioară ascuțită, folosită pentru a perfora tablă, carton, piele etc., pentru a găuri și a însemna urechea vitelor etc.; potricală. ♦ Gaură făcută în urechea vitelor, pentru a putea fi recunoscute.
4. [Șăineanu, ed. VI] preducea f. Mold. 1. priboiu; 2. gaură făcută cu preduceaua în sfârcul urechii vitelor. [Origină necunoscută].
5. [Scriban] preduceá f., pl. ele (d. preducesc). Vest. Potricală, zamba, sulă cilindrică care se bate cu cĭocanu ca să găurească urechile vitelor care trebuĭe însemnate saŭ curelele. (Poate fi și un clește numit perforator). Gaură făcută cu preduceaŭa.
6. [MDA2] pleducea sf vz preducea
7. [MDA2] pleducică sf vz preducea
8. [MDA2] prăducea sf vz preducea
9. [MDA2] predicea sf vz preducea
10. [MDA2] preducă sf vz preducea
11. [MDA2] preduce vtr [At: VÎRCOL, M. 87 / Pzi: preduc / E: prea + duce] 1-2 (Olt) A (se) duce încă o dată.
12. [MDA2] preduceauă sf vz preducea
13. [MDA2] preduci vt [At: DDRF / Pzi: ~ucesc / E: preducea] (Reg) A găuri cu preducea (1) Si: a perfora, a străpunge, (îrg) a potricăli.
14. [MDA2] preducică sf vz preducea
15. [MDA2] producică sf vz preducea
16. [Șăineanu, ed. VI] producică f. gaură cu potricala în sfârcul urechii (la vite). [V. preducea].
17. [Scriban] preducésc v. tr. (bg. prĭe-dúpčy, perforez). Vest. Potricălesc, zămbăluĭesc, găuresc cu preduceaŭa urechea uneĭ vite ca s’o recunosc.
18. [DOOM 3] preducea s. f., art. preduceaua, g.-d. art. preducelei; pl. preducele
19. [DOOM 2] preducea s. f., art. preduceaua, g.-d. art. preducelei; pl. preducele, art. preducelele
20. [DER] preduci (-cesc, -it), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).
21. [DAR] preduce, preduc, vb. III (reg.) a (se) duce încă o dată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL