1. [DEX '09] PREDOMINANȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance.
2. [MDA2] predominanță sf [At: NEGULICI / V: (reg) ~nen~ / Pl: ~țe / E: fr prédominance] 1-2 Predominare (1-2).
3. [DLRLC] PREDOMINANȚĂ, predominanțe, s. f. Predominare. Armonia imitativă... se datorește de asemenea nu numai repetițiunii continue a consoanei «s», ci și în mare parte predominanței ce monosilabilele posedă într-însul. MACEDONSKI, O. IV 38.
4. [DN] PREDOMINANȚĂ s.f. Predominare. [Cf. fr. prédominance, it. predominanza].
5. [MDN '00] PREDOMINANȚĂ s. f. superioritate, predominare, predominație. (< fr. prédominance)
6. [Șăineanu, ed. VI] predominanță f. acțiunea și caracterul celor ce predomină.
7. [Scriban] *predominánță f., pl. e (d. predominant, cu sufixu lat. -anță). Acțiunea saŭ caracteru predominant: predominanța științeĭ se accentuĭază.
8. [MDA2] predominență sf vz predominanță
9. [DOOM 3] predominanță s. f., g.-d. art. predominanței; pl. predominanțe
10. [DOOM 2] predominanță s. f., g.-d. art. predominanței; pl. predominanțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL