1. [DEX '09] PREDISPUNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune.
2. [MDA2] predispunere sf [At: STAMATI, D. 176 / V: ~des~ / Pl: ~ri / E: predispune] 1 (Rar) Pregătire pentru o anumită stare de spirit. 2 (Pex) Înclinație. 3 (Îvr; îf predespunere) Predispoziție (1).
3. [DLRLC] PREDISPUNERE, predispuneri, s. f. (Învechit) Faptul de a fi predispus la ceva; predispoziție, înclinare. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl Făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. EMINESCU, N. 36.
4. [DEX '09] PREDISPUNE, predispun, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).
5. [MDA2] predespunere sf vz predispunere
6. [MDA2] predispune vt [At: NEGULICI / Pzi: predispun / E: pre- + dispune cdp fr prédisposer] 1 A crea sau a determina o anumită stare de spirit sau dispoziție sufletească. 2 A dispune la ceva. 3 A face să încline către ceva. 4 (Med) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli.
7. [DLRLC] PREDISPUNE, predispun, vb. III. Tranz.A crea o anumită stare sufletească sau o anumită dispoziție, a dispune la ceva. Toamna predispune pe unii oameni la melancolie.
8. [DN] PREDISPUNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispun, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer].
9. [MDN '00] PREDISPUNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer)
10. [Șăineanu, ed. VI] predispune v. 1. a dispune dinainte, a înclina la: nesocotința sa îl predispunea la toate extravaganțele; 2. Med. a dispune treptat la venirea unei boale.
11. [Scriban] *predispún, -pús, a -púne v. tr. (d. pre- și dispun). Dispun din ainte, fac să încline spre: singurătatea te predispune la visare, lipsa igieneĭ te predispune la boale.
12. [DOOM 3] predispunere (rar) s. f., g.-d. art. predispunerii; pl. predispuneri
13. [DOOM 2] predispunere (rar) s. f., g.-d. art. predispunerii; pl. predispuneri
14. [DOOM 3] predispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispun, 2 sg. predispui, 3 sg. predispune, perf. s. 1 sg. predipusei, 1 pl. predispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. predispuseserăm; conj. prez. 1 sg. să predispun, 3 să predispună; ger. predispunând; part. predispus
15. [DOOM 2] predispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispun, 2 sg. predispui, 1 pl. predispunem; conj. prez. 3 să predispună; ger. predispunând; part. predispus
16. [MDO] predispune (conj. predispună)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL