1. [DEX '09] PREDISPUNE, predispun, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).
2. [MDA2] predispune vt [At: NEGULICI / Pzi: predispun / E: pre- + dispune cdp fr prédisposer] 1 A crea sau a determina o anumită stare de spirit sau dispoziție sufletească. 2 A dispune la ceva. 3 A face să încline către ceva. 4 (Med) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli.
3. [DLRLC] PREDISPUNE, predispun, vb. III. Tranz.A crea o anumită stare sufletească sau o anumită dispoziție, a dispune la ceva. Toamna predispune pe unii oameni la melancolie.
4. [DN] PREDISPUNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispun, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer].
5. [MDN '00] PREDISPUNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer)
6. [Șăineanu, ed. VI] predispune v. 1. a dispune dinainte, a înclina la: nesocotința sa îl predispunea la toate extravaganțele; 2. Med. a dispune treptat la venirea unei boale.
7. [Scriban] *predispún, -pús, a -púne v. tr. (d. pre- și dispun). Dispun din ainte, fac să încline spre: singurătatea te predispune la visare, lipsa igieneĭ te predispune la boale.
8. [DOOM 3] predispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispun, 2 sg. predispui, 3 sg. predispune, perf. s. 1 sg. predipusei, 1 pl. predispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. predispuseserăm; conj. prez. 1 sg. să predispun, 3 să predispună; ger. predispunând; part. predispus
9. [DOOM 2] predispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispun, 2 sg. predispui, 1 pl. predispunem; conj. prez. 3 să predispună; ger. predispunând; part. predispus
10. [MDO] predispune (conj. predispună)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL