Definiție și ce înseamnă predispozițiune

1. [DEX '09] PREDISPOZIȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition.

2. [MDA2] predispoziție sf [At: MINER. 24/13 / V: (rar) ~iune / S și: ~osi~ / Pl: ~ii / E: fr prédisposition] 1 (Med) Sensibilitate crescută, ereditară sau dobândită, a organismului față de anumite boli Si: (îvr) predispunere (3). 2 Înzestrare naturală care constituie în anumite condiții o premisă favorabilă dezvoltării unei aptitudini sau a unui talent Si: aplecare, înclinație, pornire, (rar) predispunere (2). 3 (Rar; îf predispozițiune) Preferință. 4 Chef.

3. [DLRLC] PREDISPOZIȚIE, predispoziții, s. f. Complex de particularități anatomo-fiziologice înnăscute, care educate pot da naștere unei aptitudini sau unui talent. ♦ Sensibilitate deosebită sau receptivitate față de anumite boli. Predispoziție spre tuberculoză.

4. [DN] PREDISPOZIȚIE s.f. Dispoziție naturală, înclinare spre ceva. ♦ Receptivitate la anumite boli. [Gen. -iei, var. predispozițiune s.f. / cf. fr. prédisposition].

5. [MDN '00] PREDISPOZIȚIE s. f. 1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva. 2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli. (< fr. prédisposition)

6. [MDA2] predispozițiune sf vz predispoziție

7. [DN] PREDISPOZIȚIUNE s.f. v. predispoziție.

8. [Șăineanu, ed. VI] predispoziți(un)e f. 1. dispozițiune naturală de a face unele lucruri; 2. Med. dispozițiune de a contracta o boală.

9. [Scriban] *predispozițiúne f. (d. prefixu pre-, înainte, și dispozițiune). Starea sufletuluĭ saŭ corpuluĭ care te predispune la ceva: acest copil are predispozițiune (saŭ: predispozițiunĭ) de pictură, de a se îmbolnăvi de frigurĭ. – Și -íție.

10. [DOOM 3] predispoziție (desp. -ți-e) s. f., art. predispoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. predispoziției; pl. predispoziții, art. predispozițiile (desp. -ți-i-)

11. [DOOM 2] predispoziție (-ți-e) s. f., art. predispoziția (-ți-a), g.-d. art. predispoziției; pl. predispoziții, art. predispozițiile (-ți-i-)

12. [MDO] predispoziție

13. [IVO-III] predispoziție, -ției gen. a.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DRAM 2021] premúg, s.n. (reg.) Chiciură, bură: „Aceia înseamnă roadă în vara următoare, când […]
1. [MDA2] prescurice sf [At: BORZA, D. 156 / Pl: ~ici / E: prescură + […]
1. [MDA2] premugere sm [At: I. CR. IV, 251 / V: premucet, premuger / Pl: […]
1. [MDA2] prescuricea sf [At: BUJOREANU, B. L. 390 / Pl: ~cele / E: prescurice […]
1. [MDA2] premuitură sf [At: LM / P: ~mu-i~ / Pl: ~ri / E: premui […]
1. [DEX '09] PRESCURIȚĂ, prescurițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu […]
1. [DRAM 2021] prescurnicél, prescurnicei, s.m. (reg.) Obiect de cult utilizat la „ștampilarea” prescurilor și […]
1. [MDA2] premundaș sm [At: CHEST. II, 8/48 / Pl: ~i / E: premund + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro