1. [DEX '09] PREDILECȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection.
2. [MDA2] predilecție sf [At: CR (1848) / V: (asr) ~iune, (îvr) ~eciune, ~epciune / Pl: ~ii / E: lat praedilectio, fr prédilection] 1 Preferare a unei ființe, a unui obiect, a unei situații etc. atunci când există posibilitatea opțiunii între mai multe ființe, obiecte, situații etc. Si: înclinație, preferință, (înv) protimis, (îvr) prealegere. 2 (Pex) Simpatie. 3 (Pex) Atracție. 4 (Îla) De ~ Preferat. 5 (Îal) Frecvent. 6 (Îlav) Cu (sau de) ~ Mai ales.
3. [DLRLC] PREDILECȚIE, predilecții, s. f. Dragoste deosebită pentru cineva sau ceva; preferință, înclinare. Are o predilecție marcantă pentru păcăleli în versuri sau în proză. MACEDONSKI, O. IV 142. Ca poet, Coșbuc asemenea cîntă dragostea și chiar cu predilecție. GHEREA, ST. CR. III 120. [Eminescu] își făcuse studiile universitare în Berlin, ș-avea o deosebită predilecție pentru filozofii nemți. VLAHUȚĂ, O. A. 239. ◊ Loc. adj. De predilecție = de preferat, predilect. Danțul urmează a fi încă ocupațiunea de predilecție a tinerilor. DEMETRESCU, O. 106. Studiul istoriei, domnii mei, a fost în toate timpurile ocupația de predilecție a oamenilor gînditori. KOGĂLNICEANU, S. A. 52.
4. [DN] PREDILECȚIE s.f. Înclinare, afecțiune specială pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ De predilecție = a) de preferat; b) cu mai multă plăcere, preferînd. [Gen. -iei, var. predilecțiune s.f. / cf. fr. prédilection, lat. praedilectio].
5. [MDN '00] PREDILECȚIE s. f. preferință pentru cineva sau ceva. (< fr. prédilection, lat. praedilectio)
6. [MDA2] predileciune sf vz predilecție
7. [MDA2] predilecțiune sf vz predilecție
8. [MDA2] predilepciune sf vz predilecție
9. [DN] PREDILECȚIUNE s.f. v. predilecție.
10. [Șăineanu, ed. VI] predilecți(un)e f. preferință de iubire.
11. [Scriban] *predilecțiúne f. (lat. praediléctio, -ónis). Preferență, ĭubire particulară: a avea predilecțiune pentru muzică. – Și -écție.
12. [DOOM 3] predilecție (desp. -ți-e) s. f., art. predilecția (desp. -ți-a), g.-d. art. predilecției; pl. predilecții, art. predilecțiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] predilecție (-ți-e) s. f., art. predilecția (-ți-a), g.-d. art. predilecției; pl. predilecții, art. predilecțiile (-ți-i-)
14. [MDO] predilecție
15. [IVO-III] predilecție, -ției gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL