1. [DEX '09] PREDICATIVITATE s. f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate.
2. [MDA2] predicativitate sfs [At: CV 1949, nr. 6, 47 / E: predicativ + -itate] (Grm) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcția de predicat (1).
3. [DN] PREDICATIVITATE s.f. (Liv.) Caracter predicativ. [< predicativ + -itate, după rus. predikativnosti].
4. [MDN '00] PREDICATIVITATE s. f. însușire a unui cuvânt de a avea funcție de predicat. (< predicativ + -itate)
5. [DOOM 3] predicativitate s. f., g.-d. art. predicativității
6. [DOOM 2] predicativitate s. f., g.-d. art. predicativității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL