1. [DEX '09] PREDICABIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable.
2. [MDA2] predicabil, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr prédicable] (Rar) Care poate fi aplicat unui subiect.
3. [DN] PREDICABIL, -Ă adj. Care poate fi aplicat unui subiect. [Cf. fr. prédicable, lat. predicabilis].
4. [MDN '00] PREDICABIL, -Ă I. adj. care poate fi predicat, propovăduit. II. s. n. (fil.) noțiune universală (gen, specie etc.). (< fr. prédicable, it. predicabile, lat. praedicabilis)
5. [DOOM 3] predicabil adj. m., pl. predicabili; f. predicabilă, pl. predicabile
6. [DOOM 2] predicabil adj. m., pl. predicabili; f. predicabilă, pl. predicabile
7. [DE] PREDICÁBIL, -Ă (< predica) adj., s. f. pl. 1. Adj. Ceea ce poate fi spus despre ceva. 2. S. f. pl. (LOG.) Doctrina tradițională datorată lui Porphyrios, dar de origine aristotelică, despre felurile de lucruri care pot fi spuse în legătură cu subiectele; Aristotel distingea patru p.: definiția, genul, propriul și accidentul, iar Porphyrios enumera cinci: genul, specia, definiția, propriul și accidentul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL