1. [DEX '09] PREDESTINAT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
2. [MDA2] predestinat, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~ați, ~e / E: predestina cf fr prédestiné] A cărui soartă ar fi dinainte hotărâtă de o forță supranaturală Si: sortit, ursit, (rar) predeterminat, preursit, (pop) hărăzit.
3. [DEX '98] PREDESTINAT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă ar fi dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
4. [DLRLC] PREDESTINAT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărîtă; sortit, menit, ursit să facă ceva sau să fie într-un anumit fel. Unele progenituri predestinate pornesc cu totul pe alte căi, sub privirile uimite și pline de spaimă ale celor rămași. BOGZA, C. O. 140.
5. [Șăineanu, ed. VI] predestinat a. destinat dinainte: predestinat la nenorociri.
6. [Scriban] *predestinát, -ă adj. (lat. prae-destinatus). Destinat din ainte: predestinat să ajungă om mare.
7. [DEX '09] PREDESTINA, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.
8. [MDA2] predestina vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 173 / V: (înv) ~deșt~ / Pzi: ~nez, 3 și (înv) predestină / E: lat praedestinare, fr prédestiner] 1 (Subiectul este o forță supranaturală) A hotărî dinainte soarta cuiva Si: a meni, a predetermina (1), a sorti, a ursi. 2 A determina dinainte actele de voință Si: a predetermina (2). 3 A decide înainte de a acționa Si: a predetermina (3). 4 (Rar) A prezice destinul.
9. [MDA2] predeștina v vz predestina
10. [DEX '98] PREDESTINA, predestinez, vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.
11. [DLRLC] PREDESTINA, predestinez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu și la formarea diatezei pasive) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Strofele predestinate urme multe să nu lase. MACEDONSKI, O. I 128.
12. [DN] PREDESTINA vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner, it. predestinare, lat. praedestinare].
13. [MDN '00] PREDESTINA vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare)
14. [Șăineanu, ed. VI] predestinà v. 1. a destina dinainte (la fericire pe cei aleși); 2. a rezerva pentru ceva inevitabil.
15. [Scriban] *predestinéz v. tr. (lat. prae-déstino, -áre). Destinez din ainte, menesc, ursesc, hotărăsc soarta.
16. [DOOM 3] predestina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predestinez, 3 predestinează; conj. prez. 1 sg. să predestinez, 3 să predestineze
17. [DOOM 2] predestina (a ~) vb., ind. prez. 3 predestinează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL