1. [DEX '09] PRECĂDERE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre1- + cădere.
2. [MDA2] precădere sfs [At: (a. 1839) DOC. EC. 728 / E: pre- + cădere] 1 Prioritate acordată unei persoane, unei probleme, unei acțiuni, unei opinii etc. 2-3 (Îljv) Cu ~ (Care este, se face, se preferă etc.) înainte de orice. 4 (Rar) Superioritate față de ceva sau de cineva. 5 Pondere mai mare față de ceva sau de cineva. 6 Importanță mai mare față de ceva sau de cineva. 7 (Nob) Posedare a calității, a autorității de a face ceva.
3. [DLRLC] PRECĂDERE s. f. sg. Întîietate, prioritate; preferință. Ai voit amice, ca mai înainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea... Teamă mi-e că, acordîndu-mi o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Loc. adv. Cu precădere = înainte de orice, mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. Iosif al II-lea... căuta să afle păsurile oamenilor din popor și să-i ajute cu precădere asupra exigențelor nobilimii. ODOBESCU, S. III 522.
4. [DN] PRECĂDERE s.f. Prioritate; preferință. ♦ Cu precădere = mai ales, de preferință. [< pre- + cădere].
5. [MDN '00] PRECĂDERE s. f. prioritate; preferință. ♦ cu ~ = mai ales, îndeosebi. (< pre- + cădere)
6. [Șăineanu, ed. VI] precădere f. preferință.
7. [Scriban] *precădére f. (d. cad). Rar. Preferență.
8. [DOOM 3] !precădere (cu ~) loc. adv.
9. [DOOM 2] precădere s. f., g.-d. art. precăderii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL