1. [DEX '09] PRECUVÂNTA, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta.
2. [MDA2] precuvânta vt [At: POLIZU / Pzi: ~tez / E: pre- + cuvânta] 1 (Îdt; c. i. opere scrise) A prefața. 2 (Îvr; c. i. discursuri) A ține.
3. [Scriban] *precuvintéz v. intr. (d. cuvintez). Cuvintez înainte de a intra în subiect.
4. [DOOM 3] precuvânta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. precuvântez, 3 precuvântează; conj. prez. 1 sg. să precuvântez, 3 să precuvânteze
5. [DOOM 2] precuvânta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvântează
6. [DMLR] precuvînta vb., ind. prez. pers. 1 sg. precuvîntez (precuvintez)
7. [DAR] precuvânta, precuvântez, vb. I (înv.) 1. a scrie, a face o precuvântare (v.), o prefață; a prefața. 2. (despre discursuri) a ține un discurs.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL