Definiție și ce înseamnă precuvântare

1. [DEX '09] PRECUVÂNTARE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare.

2. [MDA2] precuvântare sf [At: HELIADE, O. II, 337 / Pl: ~tări / E: pre- + cuvântare cf predoslovie] 1 (Asr) Prefață. 2 (Îvr; pex) Discurs.

3. [DEX '98] PRECUVÂNTARE, precuvântări, s. f. (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ (Înv.) Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare.

4. [Șăineanu, ed. VI] precuvântare f. prefață. [Modelat după slavicul predoslovie].

5. [DEX '09] PRECUVÂNTA, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta.

6. [MDA2] precuvânta vt [At: POLIZU / Pzi: ~tez / E: pre- + cuvânta] 1 (Îdt; c. i. opere scrise) A prefața. 2 (Îvr; c. i. discursuri) A ține.

7. [DLRLC] PRECUVÎNTARE, precuvîntări, s. f. (Învechit) Cuvînt introductiv, prefață. Volumul d-tale n-are nevoie de o precuvîntare a mea. CARAGIALE, O. VII 277. Nu cumva să se întîmple ca vreunui cititor, scîrbit îndată de urîtul precuvîntării, să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă, mai nainte chiar de a fi intrat în materia ei. ODOBESCU, S. III 11. ♦ (Neobișnuit) Cuvîntare, discurs. Într-o frumoasă precuvîntare, Îi dovedește c-ar fi avînd Niște hrisoave arătătoare Ce-au făcut urșii, zău, nu știu cînd. ALEXANDRESCU, M. 349.

8. [Scriban] *precuvintéz v. intr. (d. cuvintez). Cuvintez înainte de a intra în subiect.

9. [Scriban] *precuvîntáre f. (după pre-față). Prefață.

10. [DOOM 3] precuvântare (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântării; pl. precuvântări

11. [DOOM 2] precuvântare (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântării; pl. precuvântări

12. [DOOM 3] precuvânta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. precuvântez, 3 precuvântează; conj. prez. 1 sg. să precuvântez, 3 să precuvânteze

13. [DOOM 2] precuvânta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvântează

14. [DMLR] precuvînta vb., ind. prez. pers. 1 sg. precuvîntez (precuvintez)

15. [DAR] precuvânta, precuvântez, vb. I (înv.) 1. a scrie, a face o precuvântare (v.), o prefață; a prefața. 2. (despre discursuri) a ține un discurs.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] PRECORDIALGIE s. f. durere localizată în regiunea precordială. (< fr. précordialgie) Sursă: DEX […]
1. [DEX '09] PRECORECTOR, precorectori, s. m.[1] Persoană care face operația de precorectură. [Acc. și: […]
1. [DEX '09] PRECORECTURĂ, precorecturi, s. f. Corectură făcută înainte de a da un manuscris […]
1. [MDA2] precosmic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr précosmique] […]
1. [DEX '09] PRECOVÂRȘI, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus […]
1. [DEX '09] PRECOVÂRȘI, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus […]
1. [DEX '09] PRECOVÂRȘI, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus […]
1. [DEX '09] PRECREȘTIN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro