Definiție și ce înseamnă precurmare

1. [DEX '09] PRECURMARE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma.

2. [MDA2] precurmare sf [At: (a. 1829) DOC. EC. 434 / Pl: ~mări / E: precurma2] (Înv) 1 Întrerupere bruscă. 2 Lichidare. 3 (Îlav) Fără (de) ~ În mod continuu. 4 (Îal) Tot timpul Si: permanent.

3. [DEX '98] PRECURMARE, precurmări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma.

4. [DLRLC] PRECURMARE s. f. (învechit) Acțiunea de a precurma; întrerupere, încetare. Merse fără de precurmare peste cîmpii și dealuri pînă ajunse în dreptul unei case singuratece. POPESCU, B. III 120.

5. [DEX '09] PRECURMA, precurm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma.

6. [MDA2] precurma2 vtr [At: HELIADE, O. I, 324 / Pzi: precurm, (rar) ~mez / E: pre- + curma] (Înv) 1-2 A (se) întrerupe brusc Si: a (se) curma, a (se) opri, a (se) sfârși.

7. [MDA2] precurma1 vt [At: (a. 1878), ap. TDRG / Pzi: precurm / E: pre- + curma] (Îvr) A strânge prea tare cu o frânghie sau sfoară.

8. [DLRLC] PRECURMA, precum, vb. I. Tranz. (învechit) A întrerupe brusc, a curma. Aci, autorul își precurmă povestea. ODOBESCU, S. III 217. Ești un nelegiuit, strigă fata cu un glas precurmat de suspinuri. NEGRUZZI, S. I 22. Nicolaie Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățire în oștire... precurmînd abuzurile ce se introduseseră. BĂLCESCU, O. I 35.

9. [Șăineanu, ed. VI] precurmà v. a întrerupe: speranța mea din lume de moarte se precurmă GR. AL. [V. curmà].

10. [Scriban] precúrm, -á v. tr. (d. curm). Întrerup. V. refl. Încetez, mă întrerup (Olt.): Cazaciĭ nu se precurmaŭ viind cu raport de acolo (Amintirile Col. Solomon, Vălenĭ, 1910, 46).

11. [DOOM 3] precurmare (înv.) s. f., g.-d. art. precurmării

12. [DOOM 2] precurmare (înv.) s. f., g.-d. art. precurmării

13. [DOOM 3] precurma (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. precurm, 3 precurmă; conj. prez. 1 sg. să precurm, 3 să precurme

14. [DOOM 2] precurma (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precurmă

15. [DAR] precurma2, precurm, vb. I (înv.) a lega, a strânge prea tare cu o frânghie, cu o sfoară.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PRECONIZAT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. […]
1. [MDA2] preconizație sf [At: PROT. – POP., N. D. / S și: ~isație / […]
1. [DEX '09] PRECONSOLIDARE, preconsolidări, s. f. (Geol.) Consolidare naturală a unui strat de pământ […]
[MDN '00] PRECONSONANTIC, -Ă adj. care precedă o consoană. (< fr. préconsonantique) Sursă: DEX online […]
1. [MDN '00] PRECONSULTARE s. f. consultare prealabilă. (< pre- + consultare) 2. [DCR2] preconsultare […]
1. [DLRLC] PRECONTA, precontez, vb. I. Intranz. (Rar) A conta (de mai mult timp) pe […]
1. [DLRLC] PRECONTA, precontez, vb. I. Intranz. (Rar) A conta (de mai mult timp) pe […]
1. [DEX '09] PRECONTRACT, precontracte, s. n. Contract provizoriu. – Pre1- + contract (după fr. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro