1. [DEX '09] PRECUPEȚIRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți.
2. [MDA2] precupețire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: precupeți] 1 Tocmire. 2 (Pex; rar) Negociere.
3. [DLRLC] PRECUPEȚIRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți; tocmeală, tîrguială; fig. negociere. Războiul noroadelor s-a încheiat cu lungi precupețiri, congrese și tratate. C. PETRESCU, A. 164.
4. [DEX '09] PRECUPEȚI, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (în propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.
5. [MDA2] precupeți [At: ALECSANDRI, T. 59 / Pzi: ~țesc / E: precupeț] 1 vt (C. i. mărfuri) A cumpăra și a revinde în calitate de precupeț (1) pentru a realiza un profit. 2 vt (Spc) A vinde cu preț de speculă Si: a specula, a trafica. 3 vt (C. i. bunuri valorificabile) A încerca să fructifice sau a valorifica în mod avantajos prin vânzare. 4-7 vi A practica meseria de precupeț (1-4) Si: (îrg) a precupi (1-4). 8-9 vtrr A (se) negocia asupra prețului unei mărfuri pentru a cădea la învoială Si: a (se) târgui, a (se) tocmi. 10 vt A conveni asupra prețului unei mărfuri. 11 vt (Fig; îcn) A nu cruța nimic. 12 vt (Fig; îcn) A face totul pentru reușita cuiva sau a ceva. 13 vt (Fig; îcn) A căuta pe toate căile să realizeze ceva.
6. [DEX '98] PRECUPEȚI, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.
7. [DLRLC] PRECUPEȚI, precupețesc, vb. IV. Tranz. 1. A practica meseria de precupeț (vînzînd sau cumpărînd); p. ext. a se tîrgui, a se tocmi; a vinde cu preț de speculă; fig. a trafica. Cînd singur, cînd cu alții în tovărășie, căuta, tocmea, precupețea... finul, orzul ori făina care fuseseră poruncite de intendența imperială. GALACTION, O. I 110. N-are altă meserie decît să te precupețească?... Sărmană femeie! ALECSANDRI, T. 1739. [Duca-vodă] era, zice cronica, și domn și vistiernic mare, și neguțător și vameș, că toată hrana tuturor o lua el, de o precupețea. BĂLCESCU, O. I 185. ◊ Refl. pas. Posturile se precupețesc... în piață. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Fig. (Numai în construcții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. Au pus la dispoziția oamenilor de teatru totul, neprecupețind nimic. SAHIA, U.R.S.S. 156. Nu le precupețeam (ciobanilor) sfaturile, cînd era la pregătirea brînzeturilor. La TDRG.
8. [Șăineanu, ed. VI] precupețì v. 1. a acapara; 2. a trafica: posturile se precupețesc AL.; 3. fig. cari precupețesc dreptul văduvei BĂLC.
9. [Scriban] 2) precupețésc v. tr. (d. precupeț). Trafichez, vînd lucrurĭ care n’ar trebui să se vîndă: plebea îșĭ precupețește votu. Acord numaĭ în schimbu unuĭ lucru: e păcat a precupeți ajutoru celuĭ nevoĭaș (dativ). V. intr. Trăĭesc ca precupeț. V. refl. Neguțez, mă tocmesc, mă tîrguĭesc prea mult: nu te precupeți pentru un fleac!
10. [DOOM 3] precupețire s. f., g.-d. art. precupețirii; pl. precupețiri
11. [DOOM 2] precupețire s. f., g.-d. art. precupețirii; pl. precupețiri
12. [DOOM 3] precupeți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețesc, 3 sg. precupețește, imperf. 1 precupețeam; conj. prez. 1 sg. să precupețesc, 3 să precupețească
13. [DOOM 2] precupeți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețesc, imperf. 3 sg. precupețea; conj. prez. 3 să precupețească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL