1. [DEX '09] PRECIPITAȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiune s. f.] – Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis.
2. [MDA2] precipitație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune, (înv) ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr précipitation, lat praecipitatio, -onis] 1 (Chm) Trecere a unei substanțe în stare de precipitat1 (1) Si: precipitare (1). 2 (Mpl; șîs ~ atmosferică) Produs al condensării vaporilor de apă din atmosferă, care cade pe suprafața pământului sub formă de ploaie, zăpadă, burniță, lapoviță, brumă, ceață, grindină etc. 3 Precipitare (2). 4 (Îdt) Aruncare sau cădere violentă dintr-un loc înalt.
3. [DEX '98] PRECIPITAȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiune s. f.] – Din fr. précipitation, lat. precipitatio, -onis.
4. [DLRLC] PRECIPITAȚIE, precipitații, s. f. (Mai ales la pl., determinat de «atmosferice») Produs al condensării vaporilor de apă din atmosferă, care cade pe pămînt sub formă de ploaie, gheață, ceață, brumă, zăpadă etc.
5. [DN] PRECIPITAȚIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitații atmosferice = produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pămînt sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. [Gen. -iei, var. precipitațiune s.f. / cf. fr. précipitation].
6. [MDN '00] PRECIPITAȚIE s. f. 1. trecere în stare de precipitat a unei substanțe; precipitare. 2. produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. 3. grabă mare, zor. (< fr. précipitation, lat. praecipitation)
7. [DEX '09] PRECIPITAȚIUNE s. f. v. precipitație.
8. [MDA2] precipitațiune sf vz precipitație
9. [MDA2] precipităciune sf vz precipitație
10. [DN] PRECIPITAȚIUNE s.f. v. precipitație.
11. [Șăineanu, ed. VI] precipitațiune f. V. precipitare.
12. [Scriban] *precipitațiúne f. (lat. praecipitátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se precipita. Mare grabă: prea multă precipitațiune strică. Chim. Separarea unuĭ corp dintr’un lichid și depunerea luĭ la fund. – Și -áție și -áre.
13. [DOOM 3] precipitație (desp. -ți-e) s. f., art. precipitația (desp. -ți-a), g.-d. art. precipitației; pl. precipitații, art. precipitațiile (desp. -ți-i-)
14. [DOOM 2] precipitație (-ți-e) s. f., art. precipitația (-ți-a), g.-d. art. precipitației; pl. precipitații, art. precipitațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL